Revoluția din decembrie 1989 continuă să rămână o rană deschisă pentru România deoarece în haosul creat la acea vreme, și-au pierdut viața mulți oameni nevinovați, iar adevărul încă nu a ieșit complet la lumină. Florin Crețu este unul dintre numele care apare pe monumentul eroilor martiri din Vrancea, din timpul Revoluției române din decembrie ’89, amplasat în spatele bisericii din Piața Unirii, Focșani. Pentru Viorel Crețu povestea pierderii singurului frate este încă dureroasă… deși s-au scurs 30 de ani de la eveniment, vocea îi tremură iar privirea i se încețoșează din cauza lacrimilor. Nu știe cine se face vinovat de moartea fratelui său, știe însă că de 30 de ani nimeni nu a reușit să-i umple acest gol… de 30 de ani a rămas fără cel mai bun prieten și sfătuitor.
„A plecat în după-amiaza zilei de 22 decembrie…”
Teama și insecuritatea au fost cuvintele de ordine pentru ceea ce s-a întâmplat atât în Timișoara și București, cât și în celelalte orașe mari din România în decembrie 1989. Printre cei care și-au pierdut viața în acea perioadă se află și Florin Crețu, un vrâncean de 30 de ani, student ofițer la Academia de Înalte Studii Militare din București. În familia Crețu, pasiunea pentru aviație a fost insuflată de tatăl celor doi fii, Florin și Viorel; tatăl lor a fost aviator și, prin prisma meseriei sale, a ajuns în Garoafa, acolo unde a cunoscut-o pe soția lui. Părinții s-au stins din viață uscați de dorul fiului trecut la cele veșnice, iar în urma lor a rămas un fiu care nu știe cum să mai facă față durerii: viața i-a răpit și fratele și părinții.
Am stat de vorbă cu Viorel Crețu, fratele revoluționarului plecat mult prea devreme din această lume. „Fratele meu s-a născut la data de 12 martie 1959, la Revoluție avea 30 de ani. În momentul Revoluției, fratele meu era ofițer student la Academia de Înalte Studii Militare în București. În data de 22 decembrie 1989, împreună cu ceilalți colegi au fost duși la Ministerul Apărării Naționale pentru că venise ordin să apere această instituție. Au plecat în după-amiza zilei de 22 decembrie. Fratele meu a fost împușcat în jurul orelor 23:30 în curtea Ministerului Apărării Naționale, el fiind în dispozitiv de luptă acolo. Ulterior a fost dus la infirmeria unității, au încercat să-i oprească sângerarea pentru că a fost împușcat în umăr și atins foarte puțin în zona coastelor. A fost dus la Spitalul Militar din București a doua zi, pentru că era o teamă extrordinară să se plece din unitate cu orice fel de mijloc de transport, nu mai spun de salvare, pentru că nici cu TAB-ul nu au îndrăznit să plece. Se trăgea din toate părțile, era o debandadă totală! …https://monitoruldevrancea.ro/2019/12/18/galerie-foto-povestea-vranceanului-florin-cretu-erou-martir-si-capitan-de-aviatie-l-au-lasat-pe-fratele-meu-si-l-au-salvat-pe-nicu-ceausescu/
