|

Prea-Sfintitul Ignatie, despre referendum: „Ura fatã de un partid actual a fost mai intensã decât dragostea fatã de familie”

ANALIZÃ… Se trag concluziile, la rece, despre ceea ce a însemnat referendumul si modul în care au votat românii. Partidele politice au gãsit în esecul referendumului un nou prilej de hartã, în timp ce oficialii Bisericii Ortodoxe Române vorbesc de campanii de manipulãri si de lucruri care au fost acceptate, percepute de unii chiar fiind normale într-o societate tot mai europenizatã. Episcopul Husilor, Prea-Sfintitul Pãrinte Ignatie, a fãcut o analizã pertinentã a ceea ce s-a întâmplat înainte de votare si cauzele care au condus la acest esec, sustinând cã unele tabere progresiste au avut câstig de cauzã, în fata unei campanii de manipulare fãrã precedent.

„Referendumul a trecut. Din lipsã de cvorum a fost invalidat. Unii au început sã vorbeascã despre declansarea unei apocalipse spirituale peste România. Cã peste noapte am devenit minoritari. Cã valorile crestine au fost înghitite iremediabil de cãtre ideologiile seculariste ale societãtii post-crestine. Cã asistãm la un hiatus insurmontabil între traditie si cetãtenii României. Altii, triumfalisti de serviciu, cred, cu tãrie, cã au legitimitatea moralã sã afirme apodictic cã Biserica a suferit o înfrângere colosalã, fiindu-i afectat prestigiul si amputat dreptul la prezenta ei în spatiul public. Sau cã suporterii ideologiei neomarxiste sunt majoritari. Deci, în mod oficial, au dreptul sã colonizeze masiv teritoriul spiritual al acestei tãri. Adicã, sã se aseze la pupitre sau la butoane si sã dicteze doctrina totalitarã a ideologiei progresist-liberale. Îsi arogã competenta si îndreptãtirea civicã sã ocupe centrul, iar ceilalti, care au votat Da, sunt invitati sã se retragã resemnati si umiliti la periferie. Se proclamã euforic cã unii, în mod intrinsec, sunt occidentalocentrici si progresisti, pe când altii sunt medievali si retrograzi. Personal, consider cã toate aceste tirade sunt butaforii verbale. Adevãrul este întotdeauna în altã parte, tine de esente. În primul rând, referendumul a fost invalidat, pentru cã masinãria de propagandã a progresistilor a fost mult mai abilã si mai eficientã. Biserica nu detine, din pãcate sau din fericire, reflexul de a gestiona corect si în timpi reali toate minciunile, distorsionãrile si calomniile grosolane care au curs, în sãptãmânile trecute, pe albia dezbaterilor publice. De departe, cheia „succesului” a fost asiguratã de anexarea ideologicã a referendumului la politicã, la unul dintre partidele actuale, precum si la frica iluzorie cã prin vot vor fi modificate si alte articole din Constitutie, fapt care s-a soldat cu formarea unui contingent de indecisi sau decisi sã nu participe la vot. Cu alte cuvinte, ura fatã de un partid a fost mai intensã decât dragostea fatã de familie, de valorile traditionale”, sustine PS Ignatie.

Multi români nu au putut discerne „între grâul adevãrului si neghina minciunii”

„Paradoxul este cã în aceastã manevrã ideologicã au cãzut inclusiv conservatori crestini, simpli sau intelectuali. Pentru intelectuali, si poate nu numai pentru ei, referendumul a pãrut inutil si fãrã efecte juridice concrete, atâta vreme cât în Codul Civil art. 259, alin. 1, se stipuleazã, negru pe alb, ce înseamnã cuvântul „soti”. Prin urmare, calomnia, ideologizarea maleficã si dezinformarea au fost mai puternice decât bunul simt si capacitatea de a discerne între grâul adevãrului si neghina minciunii. Manipulare profesionistã, ca la carte. În al doilea rând, Biserica nu a suportat o înfrângere. De ce? Prin deductie logicã si confirmatã personal, mare (sau o suficientã) parte din cei care nu au votat, exceptându-i pe unii din tabãra nedemocraticã =boicot sau =staucasã (pentru cã s-au opus unei consultãri populare), sunt atasati si cred în valorile iudeo-crestine, în familia naturalã. Vã asigur cã aceastã constatare nu se înscrie în logica învinsului care vrea cu orice pret sã parã un victorios. Ce folos sã mã autoamãgesc cu o victorie goalã de continut? As transforma si eu convingerile mele într-o ideologie. Din fericire, fug de ideologie ca dracul de tãmâie. Orice ideologie ucide”, explicã Prea-Sfintitul Episcop al Husilor.

Biserica a primit, în urma referendumului un semnal „puternic”

„Biserica, prin acest referendum, a primit un semnal puternic cã trebuie sã se focuseze pe un tip de pastoratie de proximitate, frontalã, pe înfiintarea a cât mai multe grãdinite, scoli confesionale, centre de catehizare crestinã, asa cum sunt în Occident, pentru a oferi o alternativã tãvãlugului ideologiei neomarxiste a teoriilor de gen care vor sã corupã, cu nesimtire si persuasiune diabolicã, mintea si inima curatã a copiilor. Am aceastã convingere cã Biserica va restarta, inteligent si discret, strategiile de pastoratie fatã de proprii credinciosi, pentru cã detine resursele. Cred cã niciun pãstor responsabil nu va sustine de acum încolo cã Biserica poate fi cuantificatã dupã câte ziduri au fost ridicate, ci dupã cât de mult se regãseste în Bisericã si ne recunoaste poporul ca pãstori. Deci, în tot rãul si-un bine. De asemenea, Biserica în toatã epopeea aceasta cu referendumul, alãturi de putinii intelectuali care si-au asumat public valorile de dreapta (Adrian Papahagi, Mihail Neamtu, Teodor Baconschi), a dat dovadã de dreaptã mãsurã si civilitate în a sustine o cauzã profund crestinã. Din nefericire, civilitatea aceasta ne-a „costat”: participare micã pentru o cauzã atât de mare. Biserica nu a fãcut decât sã se comporte extrem de european: a sustinut ceea ce este constitutiv Europei, rãdãcinile ei crestine. Lipsa de tolerantã de care am fost acuzati este una falsã si inventatã, chiar dacã, rãzlet, s-au auzit voci ale unor slujitori care au transformat apologetica crestinã în fricotecã necrestinã”, explicã mai-marele preotilor din judet.

O concluzie tristã: „Numãrul celor care i-au jignit pe sustinãtorii si iubitorii sinceri ai valorilor crestine este majoritar”

„Dacã veti avea curiozitatea sã vã uitati pe conturile de Facebook ale suporterilor lgbt-isti, veti fi invadati de un val inexplicabil de urã si agesati decibelic de un volum si ritm visceral de crestinofobie. Trist este cã numãrul celor care i-au jignit pe sustinãtorii si iubitorii sinceri ai valorilor crestine este majoritar, nicidecum unul izolat. Un ultim punct. Legat de isteria ipocritã a banilor cheltuiti pe referendum, i-as provoca pe useristii progresisti, pe lgbt-isti luminati sã încerce sã devinã, în mod concret, filantropi, sã îsi asume agenda socialã prin care îsi motiveazã propagandistic atitudinea antieclesialã, de vreme ce au clamat pe social media, pe la diverse televiziuni cã banii trebuiau cheltuiti pentru scopuri caritabile, pentru orfelinate, pentru copii din centrele de plasament, pentru familiile sãrace, de a cãror grijã nu mai pot dormi noaptea, si sã ne ajute în Vaslui (si în orice altã parte) sã întregim aceastã operã filantropicã initiatã si sustinutã discret de Bisericã si autoritãtile locale. Ar dovedi în felul acesta cã nu sunt doar niste propagandisti de serviciu. Ca o concluzie, Biserica nu trebuie sã culpabilizeze pe nimeni pentru invalidarea referendumului, nici mãcar poporul pe care îl pãstoreste. Demonizarea generalizatã nu face bine nimãnui. Cu atât mai putin Bisericii, care este înteleaptã si nu a cãzut în aceastã capcanã contraproductivã din punct de vedere pastoral. Asa cum preciza un fin intelectual al tãrii noastre pe contul personal de Facebook: „Socotesc referendumul ca proces binevenit: a resetat niste coordonate, a developat radiografia României actuale si ne-a scos din somnolentã civicã, adicã din bãltirea în prea numeroasele noastre iluzii colective” (Teodor Baconschi)”, conchide Episcopul Husilor.