spot_imgspot_img
10.4 C
Vaslui
29-mart.-2024

Preasfintitul Ignatie: „în fata lui Dumnezeu, oricât de mult ai fi afundat în pãcate, existã o sansã!”

- Advertisement -

Presfintitul Parinte Episcop Ignatie – Episcopul Husilor

Primul cuvânt pe care Hristos l-a rostit contemporanilor Sãi a fost: pocãiti-vã! Cu alte cuvinte, schimbati-vã radical viata, renuntati la tot ceea ce este rãu, ca în felul acesta împãrãtia lui Dumnezeu sã vinã în viata voastrã.

Temeiul apropierii noastre de împãrãtia lui Dumnezeu este pocãinta. Nu în felul în care noi o întelegem, ca o lamentatie fatã de pãcatele pe care le-am sãvârsit, sau regretul pentru relele, deficientele si nedesãvârsirile de care suntem, fiecare în parte, locuiti. Pocãinta înseamnã mult mai mult decât atât: înseamnã sã îti schimbi radical mentalitatea! Dacã mintea, inima ta erau obisnuite sã primeascã pãcatul, pocãinta ar trebui sã ne învete sã ne dezobisnuim în a primi pãcatul în viata noastrã.

Pocãintã înseamnã sã renunti la mentalitatea ta afectatã, schimonositã, murdãritã de pãcat. În momentul în care noi reusim acest lucru, începe adevãrata noastrã schimbare în bine.

Cel mai greu lucru este sã ne schimbãm mentalitatea pãcãtoasã, lucrurile de care suntem noi foarte siguri! Omul mândru foarte greu îsi schimbã o pãrere, o opinie, indiferent de argumente. Mentalitatea afectatã de pãcat nu te lasã sã vezi drumul gresit, calea rãtãcitã pe care tu ai luat-o în viatã.

De aceea avem nevoie de pocãintã! Pocãinta înseamnã schimbarea radicalã a vietii noastre si mai ales a mentalitãtii cu care am fost obisnuiti pânã în momentul în care Dumnezeu vine în inima noastrã si ne trezeste la adevãrata si profunda viatã în Hristos.

Pocãinta înseamnã sã renunti la ideile tale pãcãtoase, meschine, murdare, si sã te întorci cu gândurile lui Dumnezeu în inima ta. Sã te întorci cu mentalitatea, cu gândul lui Hristos.

De unde ne dãm seama cã mentalitatea noastrã este afectatã de pãcat? Gãsim justificare la orice! Dacã cineva ne atrage atentia asupra unui lucru concret, gresit, pe care l-am fãcut, noi imediat, la modul instinctiv, spontan, gãsim o scuzã, o justificare, despre care stim cã este o înselare, o minciunã, o iluzie, dar am vrea sã îl convingem pe cel de lângã noi cã nu am gresit, cã nu suntem în starea de pãcat. si în felul acesta, justificãrile propriilor noastre greseli scot în eviden faptul cã avem o mentalitate afectatã de pãcat.

Hristos ne dã aceastã sansã, sã ne pocãim, sã renuntãm la gândurile noastre pãcãtoase si sã punem în inima noastrã gândul Lui.

Trãim într-o lume în care suntem extrem de dispersati, fracturati din punct de vedere interior, suntem locuiti de foarte multe conflicte lãuntrice si avem nevoie de aceastã unitate a fiintei noastre. Nu o putem cîstiga decât numai atunci când decidem în mod radical sã ne debarasãm de pãcat, cel care este agentul, germenele dezbinãrii. Nimic nu înjoseste mai mult pe om decât pãcatul. Orice cuvânt denigrator pe care ti-l poate adresa cineva este nesemnificativ în comparatie cu cât ne poate dezumaniza, înjosi, cu cât ne poate desfigura demnitatea noastrã de fii ai lui Dumnezeu, pãcatul. Oricât am fi noi de temperamentali, Dumnezeu nu vine decât acolo unde este foarte multã liniste si pace.

Ni se spune în spiritualitatea noastrã cã cel care se roagã si cautã aceastã liniste, sã o caute în felul urmãtor: nu sã fugã de oameni, nu sã fugã în biserici mici, unde sunt doar doi trei oameni, si astfel sã se poatã reculege. Nu e nevoie sã fugi de oameni ca sã cîstigi linistea, e nevoie sã fugi de pãcat si sã faci ordine in interiorul tãu ca astfel sã se aseze linistea în interiorul tãu. Este o falsã impresie cã dacã noi fugim de aglomeratia urbanã si ne retragem în zone extrem de linistite, noi am dobândi în chip automat linistea. Este o iluzie!

Linistea o dobândesti când esti împãcat cu tine însuti, dar nu poti face lucrul acesta dacã nu esti împãcat si cu Dumnezeu. Pãcatul este sursa propriei noastre nelinisti.

În fata lui Dumnezeu, oricât de pãcãtos ai fi, oricât de murdar ai fi, oricât de mult ai fi afundat în pãcate, existã o sansã. Dumnezeu a venit sã caute pe cel pãcãtos ca sã-l mântuiascã, sã-l vindece de boala pãcatului (…) Orice întâlnire cu Hristos ar trebui sã aibã drept efect întoarcerea noastrã de la pãcat la viata frumoasã, cu Dumnezeu. Liturghia este o astfel de sansã de a te întâlni cu Hristos.

Când îl iubim pe Dumnezeu, când vrem sã ne întâlnim cu Dumnezeu, nu ar trebui sã ne intereseze zarva lumii. Nici povestile, nici bârfele lumii nu ar trebui sã ne scoatã de pe acest drum. Din orice întâlnire cu Dumnezeu noi ar trebui sã ne schimbãm, sã renuntãm la pãcate, sã-i fãgãduim lui Dumnezeu cã lãsãm viciile, obiceiurile noastre pãcãtoase, care ne stricã sufletul.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.