|

Preasfintitul Ignatie, îndemn pentru vasluieni: “dacã vrei sã fii celebru cu adevãrat, cautã anonimatul!”

SMERENIE… Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a slujit, zilele trecute, Paraclisul Maicii Domnului, în Parohia Vãleni, Protopopiatul Vaslui. Alãturi de Preasfintia Sa au fost prezenti si pãrintele consilier eparhial Vladimir Beregoi si pãrintele protopop Adrian Chirvasã. La finalul slujbei, Ierarhul Husilor a vorbit despre virtutea smereniei, asa cum a întruchipat-o, într-un mod pilduitor, Sfânta Fecioarã Maria: „În cântarea pe care Fecioara Maria a rostit-o când s-a întâlnit cu verisoara sa, Elisabeta, se spune cã Dumnezeu a cãutat la smerenia Maicii Domnului. În termeni mai usor de înteles, Dumnezeu S-a uitat la smerenia care era în sufletul Maicii Domnului. S-a uitat si a luat aminte cã sufletul, inima, trupul Maicii Domnului, sunt vrednice de a-L primi pe Dumnezeu, vrednice de a veni în aceastã lume Cuvântul întrupat. Ceea ce iubeste cel mai mult Dumnezeu, la sufletul unui om, este starea de smerenie”.

Pãrintele Episcop Ignatie a prezentat douã criterii definitorii în ceea ce priveste smerenia: „Smerenia poate fi definitã mai ales prin faptul cã nu doresti sã fii în prim-planul vietii sociale, nu cauti cu orice pret mãrirea, sã fii pus tot timpul în evidentã. Smerenia este arta aceasta frumoasã de a stii care îti este locul tãu, arta de a fi la locul tãu. Nici sã te supraestimezi, nici sã te subestimezi. Este foarte greu sã tinem aceastã cumpãnã! Smerenia mentine echilibrul interior al omului, starea de ordine, de asezare interioarã. Mândria instaureazã debandada. Omul devine agitat, nemultumit, îngrijorat cã celãlalt nu-i recunoaste meritele”.

Paradoxal, starea  asumatã de anonimat poate genera recunoastere

Totodatã, Preasfintia Sa a arãtat cã o dovadã intrinsecã a smereniei este lipsa dorintei de afirmare de sine: „Smerenia mai înseamnã ceva. Este un aspect pe care îl desprindem din viata Maicii Domnului. Ea a trãit într-un anonimat inexplicabil pentru noi. Nu a fãcut caz cã este Maica Celui care face minuni, Celui care vorbeste cum nu a mai vorbit nimeni niciodatã, Celui care se rãstigneste si îsi dã viata pentru oameni, Celui care a avut atentie fatã de sãraci. Nimic din toate acestea. Noi, dacã am fi avut o astfel de personalitate, care sã facã parte din ecuatia vietii noastre, ne-am fi mândrit, am fi fãcut caz cã suntem rude. În logica aceasta am fi gândit! De ce a trãit Maica Domnului în acest anonimat? Pentru cã viata ei s-a identificat cu Hristos. Ea nu trãia pentru sine însãsi, ci pentru Dumnezeu. Era mai prioritar sã trãiascã viata lui Hristos decât viata ei. Nu ne-a lãsat o biografie sau memorii pentru a intra în posteritate”. Ierarhul Husilor a afirmat cã, paradoxal, starea asumatã de anonimat poate genera recunoastere: „Astãzi, toti vor sã devinã celebri prin ceva, sã intre cumva în constiinta posteritãtii. Maica Domnului ne învatã ceva esential: dacã vrei sã fii celebru cu adevãrat, cautã anonimatul! Dacã vei cãuta anonimatul, vei rãmâne în constiinta posteritãtii. Dacã vei cãuta celebritatea cu orice pret, vei da de anonimitate, vei fi un <<no name>>“.