Primarul din Tãcuta a pus oamenii sã sape dupã o comoarã!

La jumãtatea lunii august, Gheorghitã Caia, un gospodar recunoscut în comunã, dar cu apucãturi cam ciudate, a mers glont la primarul din Tãcuta pentru a-i povesti despre un vis al sãu. Caia a spus cã ar fi visat noaptea precedentã locul în care s-ar gãsi îngropatã o comoarã, în jur de douã tone de aur, care apartinuserã unui boier, undeva pe drumul judetean de acces în Focsasca, lângã un pod. Pentru a-l convinge pe primar cã în acel loc e comoara cu pricina, Caia i-a spus o poveste de pe vremea când era viceprimar, înainte de 1989, când ar fi dat de niste ziduri sub pãmânt, însã comunistii nu l-ar fi lãsat sã exploreze ce este acolo. “Dom’ primar, dacã mã ajuti sã gãsesc aurul, o sã facem un drum asfaltat de la Codãesti la Focsasca, cu banii pe care-i facem”, ar fi spus Caia. Auzind de o comoarã îngropatã în sat, primarului i s-au aprins imediat luminitele în cap. Acesta a chemat repede de acasã doi muncitori de la 416, Romicã Rusu si Cristian Grigore, pe care i-a trimis cu bãtrânul Caia sã sape groapa, pentru a descoperi comoara. Nu a emis nicio autorizatie de lucru, nimic, spera cã bãtrânul va gãsi comoara si o va împãrti cu el. Oamenii au mers la Focsasca, au sãpat o zi întreagã, de dimineatã si pânã seara, dar nu au gãsit nimic. Au plecat spre casele lor, însã nu au mai acoperit hãul de 2,2 metri adâncime si 1,5 metri lãtime, fãcut în apropierea unui râu, pe care l-au si deviat. La ultimele ploi, groapa s-a umplut de apã, fiind o veritabilã capcanã pentru un om care ar fi trecut prin zonã, fãrã a sti ce este acolo. Ieri dimineatã, un copil putea sã-si piardã viata din cauza neglijentei primarului Cãlin, fiind salvat în ultima clipã.
Tatãl fetitei: “L-am tot întrebat pe primar de ce nu acoperã groapa. Îmi spunea cã nu are bani, cã e a drumurilor judetene”
“Era cam ora 11.00, când fetita mea a iesit de la scoalã cu alti doi copii. În drum spre casã, a mers sã se joace la locul în care era groapa, care se umpluse de ceva timp cu apã. Apropiindu-se prea mult de mal, piciorul i-a lunecat si fetita mea a dispãrut în apã. Vã dati seama, un copil de 70 de centimetri sã cadã într-o groapã adâncã de peste 2 metri, plinã cu apã. Fata s-a dus la fund si, ca printr-o minune, a iesit din nou la suprafatã. Speriatã si tipând, s-a agãtat cu disperare de malul de pãmânt. Copiii cu care era au scos-o cu mare greutate la mal. Udã, plinã de mâl si tremurând, a venit acasã, unde am întrebat-o ce s-a întâmplat. Speriatã, ne-a spus cã a cãzut în acea groapã blestematã, pe care primarul a lãsat-o în bãtaie de joc. Este de neînteles ce atitudine a avut acest primar, pentru cã l-am întrebat în mai multe rânduri de ce nu acoperã groapa. Mi-a spus, de fiecare datã, cã nu e de competenta sa, cã e treaba drumurilor judetene si cã societatea de drumuri de la judet ar trebui sã facã treaba asta. Adicã, el trimite oameni în bãtaie de joc, sã sape dupã cum a visat unul sau altul o comoarã, iar când trebuie s-o acopere spune cã nu mai e de competenta sa”, ne-a spus, supãrat, Ion Gabriel Beraru, tatãl fetitei. Omul este consilier local si a încercat în mai multe rânduri sã-l facã pe primar sã acopere groapa. Tocmai lui era sã i se întâmple o nenorocire. “Cauti aur sub un pod situat pe un drum judetean? Slãbesti structura de rezistentã a podului, doar pentru cã esti tu primar si vrei sã pui mâna pe douã tone de aur, pe care l-ar fi visat un consãtean acolo? Cum se poate asa ceva? Fetita mea a avut sansã, a iesit imediat la suprafatã si a fost salvatã de ceilalti copii. Dacã era un alt om neajutorat, care nu ar mai fi putut sã iasã din acea apã cu mâl? Când aude de bani, primarului acesta i se duc ochii în fundul capului, ca la jocurile de noroc. Dupã ce am vãzut în ce stare era fetita mea, cum a ajuns acasã în ultimul hal, speriatã si udã leoarcã, am mers la primãrie sã-i cer socotealã primarului. Norocul sãu a fost cã nu era pe acolo, cred cã nu m-as fi abtinut sã nu am o replicã mai violentã, asa cum merita. Cum sã-ti bati joc de un sat întreg, sã sapi o groapã în care crezi cã vei gãsi douã tone de aur, dupã care o lasi de izbeliste, sã moarã oameni?”, se întreabã Ion Beraru.