|

Proiecte prãfuite

Recent, noul guvern a depus jurãmântul si s-a instalat la Palatul Victoria. În discursul premierului Grindeanu, dar si al mentorului sãu, Liviu Dragnea, se specificã clar cã se doreste o altã mentalitate de cârmuire a treburilor tãrii si cã sunt deschisi la noutãti. În virtutea celor afirmate recent de diriguitorii aflati acuma pe val în politica româneascã, gândul m-a dus la faptul cã acest mod de lucru se poate transfera si la nivel judetean sau chiar local. Iatã de ce îmi permit sã aduc în discutie câteva proiecte pe care am îndrãznit sã le formulez de-a lungul timpului si care au fost aruncate la lada cu vechituri, asternându-se colbul peste ele.

În primãvara si vara anului 1990 am încercat din rãsputeri sã realizez la Scoala nr. 3 Vaslui, liceul de muzicã si arte plastice. Strãdania mea a reprezentat un adevãrat afront pentru acei care diriguiau învãtãmântul judetean si care s-au opus materializãrii acestui proiect. Astãzi suntem singurul municipiu resedintã de judet din România cere nu are un asemenea asezãmânt, iar copii talentati din zonã sunt nevoiti sã plece spre alte zãri.

În urmã cu un an, m-am întânit întâmplãtor la Scoala nr. 9 din Vaslui cu inspectoarea generalã a Inspectoratului Scolar, distinsa doamnã Gabriela Plãcintã. Printre altele, am informat-o cã, în perioada, 1973-1977, am realizat un experiment unic în România, la Scoala nr. 1 Vaslui, privind integrarea elevilor de gimnaziu si treapta I de liceu în viata practic utilã si pregãtirea lor pentru viitor. Experimentul s-a concretizat apoi printr-o lucrare care a fost propusã forurilor nationale ale învãtãmântului, iar pe baza unei analize profunde urma sã fie extins la nivel national. Mutarea mea la altã unitate scolarã a fãcut ca proiectul sã fie abandonat, nemaivorbind cã cei care mi-au urmat la cârma scolii, nu numai cã nu au fãcut nimic, dar au distrus tot ceea ce realizasem cu colaboratorii mei.

Cu ceva timp în urmã aduceam în discutie în paginile ziarului aspecte privind puterea terapeuticã ale apelor minerale de la Burcut, dintre Ivãnesti si Pungesti. Nimeni nu a miscat un deget, la fel cum se petrec lucrurile si cu apele minerale de la Ghermãnesti-Drânceni. La fel, am adus în discutie exploatãrile de piatrã de constructii de la Focsasca-Tãcuta, de la Ivãnesti si Dragomiresti, precum si nisipãria de la Bahnari-Vaslui.

Apoi am adus în atentia organelor judetene posibilitatea de a înfiinta microstatiuni la Gãdeasa-Floresti si Poiana Cãprioarei, din preajma Vasluiului. Nici aici nu s-a fãcut nimic. TotusI, sunt dator sã amintesc cã la Poiana Cãprioarei s-a fãcut ceva, adicã s-a distrus aproape tot ce se construise acolo.

Pe la sfârsitul anilor ’90, am propus realizarea în preajma Parcului Sportiv Vaslui a unui muzeu al satului din Podisul Central Moldovenesc. Nimeni n-a fãcut nimic pentru materializarea acestui proiect.

De altfel, sunt obligat sã reamintesc cã actualii parlamentari n-au nicio treabã cu problematica judetului si posibilitãtile lui de dezvoltare. Acest lucru rezultã si din indolenta cu care m-au tratat în urma scrisorii deschise pe care le-am adresat-o cu o lunã înainte de alegeri, prin care îi solicitam la o dezbatere privind Vasluiul si perspectivele lui.

Nutresc speranta cã macar materialul de fatã va intra în atentia “reprezentantilor” legitimi ai poporului si cã îsi vor face timp si pentru problemele pe care le-am ridicat si le ridic pentru aceastã zonã atât de nepãstuitã, aflatã pe ultimul loc în topul national. Ar fi o mare nedreptate ca si de data aceasta cei ce clameazã cã ne vor binele sã ne trateze cu marea lor indiferentã ce îi stãpâneste si care le îngroasã bine chimirurile cu bani.

Profesor Milutã Moga