REVEDERE… Moment emotionant pentru fostii elevi ai liceului 2, din Vaslui. Pe 16 iunie, cei care în urmã cu 45 de ani absolveau acest liceu, actualmente Colegiul Economic „Anghel Ruginã”, sunt asteptati la o revedere alãturi de fostii profesori, o întâlnire cu multe surprize. Ziua revederii pentru fostii elevi ai liceului 2, ajunsi acum oameni cunoscuti si respectati în comunitate, multi dintre ei bunici, va începe la ora 10.00, cu reîntâlnirea colegilor din promotia 1973, dupã care între orele 10.30 si 11.30 va fi o orã de dirigentie, în care profesorii vor striga catalogul, pentru a vedea câti dintre elevi au ajuns la reuniunea de 45 de ani. Pânã la 12.30, fostii elevi, o parte dintre ei plecati din oras de multi, multi ani, vor face un tur al orasului, dupã care vor merge la cimitirul Eternitatea, acolo unde se va tine o slujbã religioasã în memoria fostilor colegi, plecati la cele vesnice. De la ora 14.00, pe o terasã din parcul Copou, toti participantii la reuniune – fosti elevi si fosti profesori – sunt invitati la o masã festivã. A doua zi, fostii elevi si fostii profesori se vor întâlni în aceeasi locatie din Copou, pentru a-si lua rãmas bun pânã la urmãtoarea întâlnire. Organizatorii acestui eveniment sunt trei fosti absolventi ai promotiei 1973 – Viorica Cosãilã, 0745/119955, Mihai Bumbu, 0744/847658, Pusa Neamtu (Benchea), 0764/447013 – roagã toti fostii colegi sã-i apeleze în timp real, pentru a stabili împreunã detaliile reuniunii. “Cei care sunt interesati de reuniunea noastrã de suflet pot sã ne apeleze în orice moment, pentru a stabili împreunã detaliile, în ceea ce priveste conditiile de cazare, masã etc.”, spun organizatorii. Acestia au pregãtit si o poezie lait-motiv pentru reuniunea lor de suflet:
“Nu lãsa tristeti absurde
Cuib în inimã sã-si facã,
Lasã sufletul sã zburde,
Cântã, strigã, râde, joacã,
Fã o micã nebunie,
Fã ceva ce nu-i permis,
Scrie mare pe-o hârtie,
Astãzi plânsu-i interzis,
Uitã grija-n fata portii,
N-o lua cu tine-n pat,
Nu lãsa ca ghimpii sortii
Sã te-ntepe ne-ncetat
si ignorã-i pe cei care
Te privesc mereu chiorîs,
Astãzi luptã în picioare,
Mâine fã-o chiar târîs,
Însã dã vietii culoare,
Nu o transforma în chin,
Fã din clipe sãrbãtoare,
Nu privi în buletin!
Ai baston? lasã-l deoparte,
Nu prea mult, atât cât poti,
Sperie-o un pic pe moarte”. (Daniel Tãnãsuc)
