|

PS Ignatie: „Sã ne pãzim gura, pentru cã în felul acesta ne pãzim sufletul”!

ÎNVÃTÃTURI…În aceastã perioadã grea de epidemie de coronavirus, când suntem nevoiti sã stãm izolati în case, PS Igantie trimite zilnic învãtãturi biblice pentru oamenii care au nevoie de sfaturi bune ca sã le aline suferinta psihicã datoratã situatiei crunte pe care o trãim acum. Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a sãvârsit Liturghia Darurilor mai înainte sfintite în Paraclisul Episcopal din Husi. În cuvântul sãu, Ierarhul Husilor a atras atentia asupra inflatiei de cuvinte si a luptei pentru imaginea proprie, fapt ce denotã golul interior si risipa sufleteascã. Foloseste, conform regulilor bisericesti în perioada Postului Mare, „Învãtãturile înteleptului Solomon”.

În sprijinul afirmatiilor sale, Pãrintele Episcop Ignatie a adus cuvintele Înteleptului Solomon: «Din rodul gurii sale omul mãnâncã binele; pofta celor vicleni este silnicia. Cine îsi pãzeste gura îsi pãzeste sufletul sãu; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui» (Pilde 13, 2-3):

„Nu este o noutate faptul cã trãim într-o lume în care punem foarte mare accent pe cuvânt si pe imagine. De cele mai multe ori cuvântul stã în penumbra imaginii sau imaginea detroneazã cuvântul.  Atât imaginea cât si cuvântul sunt într-o permanentã concurentã pentru omul zilelor noastre. Asistãm la o inflatie a cuvântului. Vorbim enorm de mult si facem extrem de putin. Avem chiar un indiciu care ne ajutã sã ne dãm seama dacã cineva este un om serios, chibzuit si întelept. Dacã vorbeste foarte mult înseamnã cã vrea sã se punã, cu orice pret, pe sine însusi, în centrul atentiei. Dacã vorbeste putin si cu foarte multã chibzuialã, este semn cã acel om este smerit.”, spune Ierarhul Husilor cãtre enoriasii sãi.

Tãcerea este de aur

Un om care stie când sã vorbeascã si când sã tacã este unul de mare pret. Din pãcate, ducem lipsã de oameni care sã vorbeascã putin, dar sã fãptuiascã foarte mult. În raportul dintre cuvânt si faptã, întotdeauna fapta este într-un procentaj foarte diminuat”. Înteleptul Solomon ne avertizeazã si ne spune cã omul, «din rodul gurii sale, mãnâncã binele». Preasfintia Sa a descris starea de zbucium interior pe care o are cel care vorbeste mult si se raporteazã urât la semenii sãi:

„Omul care vorbeste putin este întelept si cîstigã foarte multã liniste. Are foarte multã pace interioarã pentru cã este atât de absorbit de cele ale sufletului sãu, de lucrarea sa lãuntricã, încât i se pare o mare risipire sã vorbeascã. Oamenii întelepti vorbesc putin. Ei ascultã de o mie de ori cu urechile lor, «macinã» cu mintea lor, cu inima lor si apoi îsi exprimã pãrerea. În contrast cu cel care tace, este întelept si are o pace lãuntricã, se aflã cel care îsi deschide prea tare buzele. Aceastã metaforã – cel ce deschide prea tare buzele – îl indicã pe cel care vorbeste fãrã niciun rost. Toate sunt spre pieirea lui, spre înãbusirea frumusetii sufletului sãu.

Un om care se risipeste în vorbe¸ care jigneste cu foarte mare usurin,¸un om slobod la gurã,¸care nu are niciun fel de mustrare de constiin atunci când rãneste, este un om urât, mai ales la suflet. Suferã de o stare de agitatie pe care el însusi nu o mai poate controla si rãbufneste în exterior.

Sã ne ferim de asemenea oameni, ca de pecingine! Îi lãsãm sã vorbeascã, sã se audã ei pe ei însisi. Vorbele pe care le rostesc si le aruncã în eter sã se întoarcã împotriva lor ca un bumerang si sã vadã cât de mult pot zdrobi sufletul unui om.

În momentul în care noi am riposta la cuvintele unui asemenea om, el nu ar mai reusi sã se autoevalueze. Este fericit, împlinit cã acel cuvânt negativ, pe care l-a scos ca o sãgeatã, îi conferã satisfactie,o mândrie grozavã. Înteleptul Solomon concluzioneazã cã cel care îsi pãzeste gura sa, de fapt are grijã de sufletul sãu, iar cel care îsi deschide prea tare buzele, o face spre pieirea lui”. mai spunea PS Ignatie.

Ierarhul Husilor a comparat starea de izolare în propriile case cu starea pe care cãlugãrii si-o asumã odatã cu depunerea voturilor monahale:

„Oamenii care vorbesc mult au sufletul urât, hain si sunt capabili de o rãutate fãrã margini. Omul care vorbeste putin, întelept, care îsi drãmuieste cuvintele sale, este un om bun. Împrãstie în jurul sãu foarte multã liniste. Sã ne învredniceascã Dumnezeu de acestea mai ales acum, când suntem toti în casele noastre. Cât de greu ne este cã nu putem sã ne întâlnim unul cu celãlalt. Suntem parcã toti cãlugãri. Existã riscul sã ne risipim si mai mult dacã nu vom fi conectati la Dumnezeu, ci ne vom lãsa conectati, 24 din 24 de ore, la lumea virtualã si la tehnologie. Vom simti cã sãrãcim, cã lumina sufletului nostru se stinge, ne risipim si ne dezintegrãm sufleteste. Sfântul Siluan Atonitul ne spune cã adevãrata rugãciune este cea pentru lumea întreagã. Sã îi avem în inima noastrã pe toti oamenii. Aceasta este cea mai minunatã dragoste pe care o putem dãrui lumii si oamenilor: sã îi avem pe toti în inimile noastre, cu suferintele lor, cu încercãrile, cu sãrãcia, cu deprimarea lor. Sã o trãim atât de adânc în inima noastrã încât sã simtim cã este propria noastrã suferintã. Asa sã trãim stãrile semenilor nostri!

Sã ne pãzim gura, pentru cã în felul acesta ne pãzim sufletul. Dacã avem gura prea slobod㸠sã stim cã ne este asiguratã, cu maximã reusitã, urîtenia si pieirea sufletului nostru” , a încheiat PS Ignatie.