SCRISOARE PASTORALÃ
IMPORTANT… “Atunci când îi vedeti pe copiii dumneavoastrã agitati si tulburati, nu le aruncati în brate tablete sau telefoane mobile, pentru cã ei au nevoie de dragoste si atentie, nu de obiecte care sã îi transforme în „instrumente ale instrumentelor lor” sau care sã îi transforme în fiinte insensibile la suferinta si necazul celuilalt”, le-a transmis PS Ignatie vasluienilor, într-o Scrisoare Pastoralã asa cum de multã vreme nu a mai fost în Episcopia Husilor. Despre improvizatiile dãunãtoare ale sãrbãtorilor lipsite de bucuria credintei pure, despre natura care îndurã multe, de când omul a uitat sã mai pretuiascã “albul zãpezilor” si pãdurile sale mândre, dar si despre “ghiftuirea” trupului, obicei prost cu care Crãciunul este umbrit, în cele mai sacre trãiri ale sale – despre toate acestea si nu numai, PS Ignatie le-a scris vasluienilor, cu cãldurã, cu dojanã pãrinteascã, dar si cu multã sperantã.
† Ignatie
din mila si purtarea de grijã a Celui de Sus
Episcop al Husilor,
Iubitilor frati preoti, ostenitorilor din sfintele mãnãstiri si alesului popor a lui Dumnezeu, har îmbelsugat, pace nemãsuratã, liniste îndestulãtoare si bucurie sfântã de la Hristos Cel nãscut în ieslea sãracã si luminoasã a Betleemului, iar din parte-mi pãrinteascã îmbrãtisare
„Cel Unul-Nãscut mai înainte de veci (…) ia trupul meu, ca eu sã-I fac în mine loc Cuvântului Lui. Îmi ia trupul meu ca sã-mi dea Duhul Lui. Îmi dã si-mi ia ca sã-mi dea visterie de viatã. Îmi ia trupul meu ca sã mã sfinteascã. Îmi dã Duhul Lui ca sã mã mântuiascã”
Cinstiti slujitori ai Sfintelor Altare,
Iubiti frati si surori împreunã-rugãtori,
Colinde la fereastrã, bucuria întrunirii în familie, revederea celor dragi, voie bunã, frunti descretite, inimi deschise spre trãirea credintei, minti însetate de a pricepe taina zilei de astãzi, gânduri de dragoste curatã pentru cei din jurul nostru, copii cu sufletul în asteptarea darurilor, tineri si bãtrâni cu chipuri luminate de harul acestei sfinte prãznuiri si suflete care s-au pregãtit, prin post si rugãciune, sã se împãrtãseascã cu Trupul si Sângele lui Hristos – aceasta este atmosfera de har si de frumusete a sãrbãtorii Crãciunului, adicã a venirii lui Dumnezeu-Fiul, prin întrupare curatã din Preasfânta Fecioarã, printre noi oamenii. Nu numai cã ne cerceteazã Dumnezeu, ci El Se face ca unul dintre noi si rãmâne pururea, în chip duhovnicesc si real, prin Sfânta Cuminecãturã, Trupul si Sângele Lui, prin înnoirea firii noastre, printre noi si în noi. Ia trupul nostru, trãieste, în chip nepãcãtos, viata noastrã cu toate ale ei: foamete, sete, suferintã, singurãtate, tristete si mai ales iubire nesfârsitã pentru orice om rãtãcit de pe calea credintei, pentru orice om care, din pricina pãcatului, a divortat de Dumnezeu, pentru orice om care si-a pierdut sensul vietii, pentru orice om care este afundat în groaza singurãtãtii, pentru orice om care trãieste drama sfîsietoare a unei lumi pline de urã si dispret, pentru orice om care simte, din plin, durerea neîmplinirii, pentru orice om care trãieste în sãrãcie lucie si pentru orice om pe a cãrui fatã sunt încrustate dârele suferintei. Cu alte cuvinte, Dumnezeu-Fiul, prin nasterea Sa în aceastã lume si prin îndumnezeirea firii noastre omenesti, ne descoperã, la modul deplin, adevãrata icoanã a ceea ce înseamnã omul: iubire fãrã de margini si neconditionatã, har si vietuire dumnezeiascã, rugãciune neîncetatã si curãtia inimii, demnitate si libertate.
Iubiti credinciosi,
Inevitabil, în aceste zile de sãrbãtoare sfântã, mintea constatã si inima trãieste, la modul nostalgic, frumusetea de basm si de luminã a sãrbãtorilor de altãdatã. Amintind acele vremuri, nu doresc sã mã rezum la tendinta formalã a adultului de a-si idolatriza sau idiliza trecutul. Fãrã a idealiza, în mod gratuit, experientele din trecutul nostru, cei de dinaintea noastrã, chiar si noi însine, am fost martorii unei întelegeri mai drepte si a unei trãiri mai cuvenite a tot ceea ce însemna bucuria praznicului Crãciunului. Oricine se uitã cinstit în urmã, îsi va da seama limpede cât de mult ne-am schimbat. Iernile erau ierni, pentru cã prea putini dintre noi stiam sã murdãrim albul curat al zãpezii naturii prin defrisãri ilegale de pãduri, prin gunoaiele aruncate la voia întâmplãrii, prin exploatarea zãcãmintelor naturale doar pentru a ne îmbogãti în chip rusinos si prin uciderea nesãbuitã a animalelor pe cale de disparitie din fauna tãrii noastre. Colindele erau colinde, nu prilej de benchetuialã si adorare a pruncului gastronomic din noi, ci de vestire, de slãvire si cinstire a Pruncului nãscut în ieslea sãracã a Betleemului. Ajunul Crãciunului era Ajun prin priveghere rugãtoare si postire sfântã, nu obosealã si ghiftuialã trupeascã care ne împiedicã sã participãm la slujba din ziua de Crãciun, consideratã optionalã si putin importantã. Mersul la bisericã în ziua sfântã „când colindele se cântã”, era de la sine înteles, implicând întreaga familie, cu mic cu mare. Simplitatea pregãtirii pentru aceastã sãrbãtoare era simplitate, nu risipã de energie în a cutreiera toate mall-urile pentru a ne satisface pofta dupã cele materiale. Mos Crãciun era Mos Crãciun, iar nu „crãciuni” cocacolizati de albul si rosul reclamelor pãcãtoase agresive, nu „crãciunite” îmbrãcate tocmai pentru a ne murdãri privirea si inima. Povestea spusã copiilor despre nasterea Domnului în ieslea sãracã a Betleemului cu Maica Domnului care cautã sãlas pentru a naste pe Pruncul Mântuitor, cu pãstorii care primesc vestea din cer de la îngeri, cu magii care vin de la Rãsãrit, ca sã-i aducã daruri si sã se închine Pruncului, cãpãta valoare de credintã, nu miros de legendã depãsitã în care nu meritã sã credem. Convingerea si trãirea cã suntem contemporani cu evenimentul Nasterii Domnului erau complete si deplin asumate, pentru cã acel „astãzi S-a nãscut Hristos” din colind sau „Fecioara astãzi pe Cel mai presus de fiintã naste” din condacul Sfântului Roman Melodul erau realitãti clare si apropiate inimii, nu simple amintiri sau referinte istorice despre un episod din viata lui Hristos care a avut loc acum peste 2000 de ani. Deci, Crãciunul era Crãciun cu Hristos cel întrupat, cu Pruncul Sfânt din ieslea sãracã a Betleemului, cu traditiile noastre sfinte, cu colinde pe toate vãile si oameni bucurosi cu putinul celor puse pe masã si cu multul har al bucuriei pe care îl dãruiesc din plin aceste zile sfinte de sãrbãtoare.
Din pãcate si fãrã a generaliza, în aceste vremuri dominate de un consumism feroce, semnificatia sãrbãtorii Nasterii Domnului este amplu cãptusitã de materialism. E mult mai simplu sã te zbati pentru achizitionarea unui brad sau a unei retete culinare, specifice acestor sãrbãtori, decât sã te lasi pãtruns de nevinovãtia Pruncului nãscut în ieslea Betleemului, decât sã asimilezi, în tãcere si rugãciune, atât cât este cu putintã omului, taina de negrãit a coborârii lui Dumnezeu-Omul printre noi oamenii. Bucuria e mai mult un efect al desfãtãrii trupesti decât o realitate spiritualã. Nu am auzit încã pe cineva – si dacã vor fi fiind, sunt mult prea putini – sã se plângã de faptul cã Hristos încã nu S-a nãscut în inima si viata lui. În schimb, dacã nu vine „mosu” si nu „descinde” vreun brad din pãdurea secularã, totul pare sumbru si fãrã sens. Crãciunul lumii de astãzi este o explozie de lumini exterioare care nu au puterea de a înlãtura întunericul spiritual al urii, al rãutãtii, al coruptiei endemice care vlãguieste aceastã tarã, al manipulãrii, al minciunii grosolane si al ateismului intolerant, promovat sub masca vicleanã a tolerantei. În acest fel, ajungem sã sãrbãtorim „crãciunuri” fãrã de Hristos. De aceea, Biserica este chematã, prin catehezã si cuvânt de duh apãsat, sã restaureze semnificatia si frumusetea profundã a acestor sãrbãtori uimitor de minunate în constiintele oamenilor.
Iubitii mei fii sufletesti,
Având în minte si în inimã aceastã icoanã a Crãciunului de ieri si a celui de astãzi, rogu-vã, transmiteti copiilor, nepotilor si prietenilor dumneavoastrã duhul frumos, plin de luminã si de puritate al praznicului Nasterii Domnului Iisus Hristos, asa cum ni-l pune la îndemânã spre trãire Sfânta noastrã Bisericã Ortodoxã si asa cum l-am trãit odinioarã si îl trãim fiecare în parte, adicã prin jertfa de a merge la bisericã si de a vã împãrtãsi cu Sfânta Cuminecãturã, prin bucuria colindelor care Îl vestesc pe Pruncul Sfânt al Betleemului, prin dragostea întâlnirii cu membrii familiei, prin bunãtatea si milostivirea darurilor fãcute copiilor dumneavoastrã, dar si celor sãrmani, amãrîti si abandonati, prin sinceritatea relatiilor cu semenii dumneavoastrã, prin nevinovãtia sufletului si prin trãirea credintei ortodoxe cu toate fibrele fiintei.
Dacã vreti sã avem copii integri si nemânjiti de urâtul pãcatului si al necinstei, nu îi lãsati sã fie educati de ideologiile seducãtoare si teroriste ale progresistilor liberali, adicã ale celor care au drept temã centralã a propagandei lor furibunde necredinta, renuntarea la traditie, apãrarea intereselor de grup, nu ale persoanei unice ca si chip a lui Dumnezeu si lupta de clasã între necredinciosi si credinciosi. Atunci când îi vedeti pe copiii dumneavoastrã agitati si tulburati, nu le aruncati în brate tablete sau telefoane mobile, pentru cã ei au nevoie de dragoste si atentie, nu de obiecte care sã îi transforme în „instrumente ale instrumentelor lor” sau care sã îi transforme în fiinte insensibile la suferinta si necazul celuilalt. Nu-i lãsati sã fie educati numai de televizor, de facebook sau de mediul online, pentru cã vor dobândi o viziune strâmbã, unilateralã si neputincioasã asupra vietii. Atunci când viata le este în smintealã si poticnire, cultivati-le sufletul prin rugãciune, prin dragoste, prin sfat întelept si prin rãbdare. Umpleti-le sufletul de credintã si de nevinovãtia lui Hristos Cel nãscut în Betleem, pentru cã numai asa îi veti avea luminosi si încrezãtori, chiar si atunci când viata, în curgerea ei, îi poate doborî. De modul cum le transmiteti credinta Bisericii noastre copiilor dumneavoastrã, depinde frumusetea si curãtia neamului nostru românesc.
Încredintîndu-mã rugãciunilor dumneavoastrã, acum când împreunã suntem chemati sã lucrãm la mântuirea sufletelor noastre si la trãirea credintei noastre ortodoxe, vã cer stãruitor sã-i spuneti lui Dumnezeu ca în tot ceea ce fac si gândesc sã fiu pãstorul „cel bun care îsi pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10, 11), iar „cuvintele mele sã fie ca ale lui Dumnezeu; slujba mea sã fie ca din puterea pe care o dã Dumnezeu, ca întru toate Dumnezeu sã se slãveascã prin Iisus Hristos” (I Petru 4, 11).
Sãrbãtoarea Crãciunului, a Anului Nou si a Bobotezei sã vã aducã pãrtãsie de mai multã bucurie, de mai multã iubire, de mai multã nevinovãtie si de mai multã seninãtate. Sãrbãtori luminoase, frumoase si bucuroase. La multi ani, plini de Dumnezeu.
Al vostru pãrinte si frate de tot binele voitor si fierbinte rugãtor,
† Pãrintele Episcop Ignatie al Husilor
