ADIO…Durere si lacrimi la Grãdinita Nr. 5 Vaslui… Colegele o conduc astãzi pe ultimul drum pe directoarea Milica Rosu, una dintre cele mai vechi educatoare din învãtãmântul prescolar vasluian.
Printre sutele de copii pe care i-a îndrumat cu dragoste de-a lungul celor treizeci si unu de ani de carierã, sunt, cu sigurantã, multi care si-o amintesc pe “doamna”. Chiar dacã o parte din amintiri au devenit vagi… în inimi le-a rãmas sentimentul de neuitat pe care ti-l dã un glas si un îndemn duios, o povatã sau pur si simplu atingerea linistitã si protectoare a unei mâini care mângâie cãpusoare aplecate peste planseta cu plastilinã sau cartea de colorat… Milica Rosu înseamnã, pentru multi dintre copiii si pãrintii din Vaslui, o parte din copilãrie. Pentru colegele de la grãdinitã – o prietenã devotatã, un bun manager, o femeie cu o tãrie de caracter cum rar întâlnesti; pentru superiori – un cadru didactic de exceptie, care a reprezentat cu onoare învãtãmântul prescolar vasluian; pentru fiul ei – mama care l-a crescut singurã si s-a luptat ca el sã ajungã om…Milica Rosu a sperat pânã în ultima clipã cã va învinge boala necrutãtoare care o mãcina de mai multi ani…La un moment dat, a crezut, chiar, cã a învins-o, cã o va stãpâni si se va bucura mult timp de viatã, de realizãrile fiului, de copiii de la grãdinitã…Mai avea atâtea de fãcut…în cei trei ani, de când a devenit directoare, grãdinitia si-a schimbat radical aspectul. A fãcut nenumãrate proiecte, a scris cãrti pentru copii si a obtinut atâtea diplome, încât a acoperit un perete întreg! Era atât de încrezãtoare si ducea cu atâta putere lupta pentru viatã, încât nici nu pãrea bolnavã. S-a stins brusc, lãsându-i pe toti cei care o cunosteau, în stare de soc. Pe holul de la intrarea în grãdinitã, pe o mãsutã, o fotografie cu panglicã neagrã si câteva lumânãri aprinse întãresc crudul adevãr: Milica Rosu nu mai este printre noi! Dumnezeu sã o odihneascã!
O femeie puternicã, dedicatã trup si suflet grãdinitei
“Ce pot sã spun…în asemenea împrejurãri îti vine foarte greu sã-ti gãsesti cuvintele… O cunosteam bine, fiind, “vecine”, aici am si vizitat-o când era bolnavã, dar nu mã asteptam la acest sfârsit. Era o femeie puternicã, hotãrâtã, care nu se plângea niciodatã. Nu discuta despre viata si problemele personale, nu vorbea despre boala ei. Viata sa avea douã coordonate: fiul si grãdinita. Fãcea tot felul de proiecte, a scris cãrti pentru copii, în care totul este prezentat sub formã de poezie… A muncit foarte mult pentru a avansa pe scara profesionalã. Îmi amintesc cât de frumoase erau festivitãtile care se fãceau la grãdinitã cu ocazia diverselor evenimente din lumea copiilor. Vara, aveau loc în curte si veneam si noi, cei de la cresã, cu micutii, sã privim spectacolul. Chiar si când era în concediu medical, venea la grãdinitã, sã vadã cum merg treburile…Dumnezeu sã o odihneascã în pace si sã-i ajute pe cei apropiati sã suporte durerea…”, a spus directoarea cresei de lângã Grãdinitia Nr. 5, Jeni Emandache.
Colege de liceu, educatoare la aceeasi grãdinitã
“Am fost colege de liceu si am ajuns sã lucrãm în acelasi loc, ca prietenia noastrã sã continue si peste ani…asa s-a întâmplat, si a fost frumos…Milica Rosu a fost o colegã bunã, pregãtitã din punct de vedere profesional, care s-a dedicat trup si suflet grãdinitei. Nu o interesa decât grãdinita si nu a fost problemã pe care sã nu o rezolve, indiferent cât de difilã pãrea. A fost un bun manager, în cei trei ani de conducere a grãdinitei s-au schimbat foarte multe. Mai avea planuri… Parcã nici acum nu-mi vine sã cred cã nu mai este printre noi…Fiul ei, Vlad, a rãmas singur pe lume…O sã încercãm sã-l ajutãm, atât cât putem, fiindcã mai are încã un an de facultate…Milica a fost tare pânã la sfârsit. De fapt, ea niciodatã nu s-a plâns. Dumnezeu sã te odihneascã în pace, prietenã dragã!”, a spus cu glasul înecat în lacrimi educatoarea Iulia Iacob.
“Doamna Milica Rosu a fãcut cinste învãtãmântului prescolar vasluian”
“Într-o astfel de împrejurare, pur si simplu nu stii ce sã spui…Doamna Milica Rosu a fãcut cinste învãtãmântului prescolar vasluian. În calitatea de viceprimar, am avut o bunã colaborare, doamna director arãtând tot timpul un interes deosebit fatã de grãdinita pe care a condus-o cu drag. Regret nespus trecerea în nefiintã a doamnei Milica Rosu si transmit sincere condoleante familiei îndoliate. Dumnezeu s-o odihnescã în pace”, a declarat viceprimarul municipiului Vaslui Valeriu Caragatã.
