RECUPERARE… Rares, elevul diagnosticat cu cancer osos, care a emotionat o tarã întreagã cu povestea lui, este bine. Operatia la care a fost supus în Italia, sãptãmâna trecutã, a fost un succes, iar acum urmeazã recuperarea. Potrivit profesoarei Mona Calciu, apropiatã a familiei Diaconu, “dupã patru luni de la aflarea unei vesti care i-a pus la încercare credinta, optimismul si sãnãtatea, Rares a fãcut primii pasi, purtând în inimã sprijinul oamenilor care l-au sustinut, si o protezã nouã care sã-i facã drumul mai încrezãtor. Rares Diaconu este unul dintre adolescentii care a învãtat cã solidaritatea poate sã schimbe lumea! Si ce e mai important este cã el va fi unul care îsi va dori sã o revolutioneze când va fi matur si pregãtit sã o facã! Astãzi scriu eu pentru el deoarece stiu cã va veni ziua când el va scrie pentru noi”. “Sunt convins! Doamne ajutã si bogdaproste tie, Doamne, cã am ajuns sã trãiesc ziua asta!”, a transmis si Rares.
Cazul lui Rares a emotionat întreg judetul, si nu numai. Oameni din tarã si din strãinãtate si-au arãtat sustinerea, fãcând donatii în conturile pãrintilor sau încurajându-i sã fie puternici. Impresionat la rândul lui de toatã mobilizarea vasluienilor pentru cazul sãu, Rares le-a transmis tuturor un mesaj emotionant, în cadrul cãruia a explicat cât de norocos se simte cã e atât de iubit: “<<Existã o ambitie mai mãreatã decât aceea de a sta cu fruntea sus. Este ambitia de a te apleca si a ridica omenirea putin mai sus>> (Henry Van Dyke). Aceasta este una dintre lectiile pe care colegii, prietenii, profesorii si oamenii care nu mã cunosc, dar mã sustin, mi-o oferã zi de zi, prin tot ceea ce realizeazã, astfel încât sã ne revedem cât mai repede, mai puternici si mai sãnãtosi! Cu toatã sinceritatea, trebuie sã vã mãrturisesc cã nicio perfuzie cu citostatice nu este mai eficientã decât toatã dragostea si energia pozitivã pe care le primesc din partea voastrã, a celor care se gândesc la mine, se roagã lui Dumnezeu si se luptã pânã în pânzele albe pentru cauza mea. Datoritã vouã sunt din ce în ce mai încrezãtor cã totul se va termina cu bine. Niciodatã boala nu m-a dãrâmat, dar acum stiu cã sunt de neclintit, cãci toatã aceastã sustinere nu este si nu va fi în zadar! Am plecat împreunã pe acest drum si tot împreunã vom învinge! Consider cã am fost ales sã trãiesc aceastã experientã, pentru a constientiza cât de iubit sunt si ce lucruri minunate pot face oamenii atunci când sunt uniti! De aceea nu-mi place sã dramatizez sau sã fiu privit cu milã, deoarece nu trãiesc un calvar! Sub nicio formã! Am avut ocazia sã vãd cazurile unor copii de doar 6 ani, diagnosticati cu tumorã malignã pe creier sau inimã, la vârsta la care ar trebui sã zâmbeascã mereu si sã se bucure de copilãrie…. Din pãcate, ei nu au sansa mea la tratament si la o viatã bunã, din cauza lipsei educatiei din mediul familial. Cred cã nimic nu este întâmplãtor si toate se petrec cu un scop! În cazul meu, acela este de a pãrãsi comoditatea ce mã definea înainte de cancer, pentru a deveni mai implicat si mai activ. Am învãtat de la voi cã cel mai de pret dar este sã-ti tii oamenii aproape, fiindcã datoritã lor mã simt împãcat cu mine însumi si sunt cuprins de o liniste sufleteascã incredibilã. Nu sunt nici vedetã, nici caz social, sunt un om iubit, care iubeste la rândul lui, iar asta nu se va schimba! Ceea ce simt pentru toti cei care mã sustin depãseste sentimentul de recunostintã sau de admiratie… Simt cã formãm o familie frumoasã si specialã, care niciodatã nu uitã sã zâmbeascã, sã fie optimistã si curajoasã! Sunteti toti în gândul si în inima mea! Multã sãnãtate si fiti binecuvântati pentru tot binele fãcut!”.
