SFIDARE…La scurtã vreme dupã ce magistratii Înaltei Curti au transat lupta în justitie între Consiliile Locale din Vaslui si stat, pe tema exploatãrii gazelor de sist, încadrând „gazele de sist” în notiunea de „petrol”, ceea ce permite statului sã facã ce vrea cu ele, Asociatiile “România Fãrã Ei” si “Miscarea de Rezistentã de la Pungesti” si-au manifestat îngrijorarea fatã de aceastã decizie. Potrivit celor douã ONG-uri, decizia Înaltei Curti sfideazã orice logicã si demonstreazã obedienta fatã de grupurile de interese politico-corporatiste ilegitime. Mai mult, hotãrârea adoptatã de magistrati s-ar putea întoarce împotriva statului cãci, în viitor, orice scurgere de gaz sau petrol ce apare în apa potabilã sau terenuri va putea fi imputatã statului.
Imediat ce Chevron a obtinut avize pentru explorarea gazelor de sist în mai multe zone ale judetului Vaslui, 15 consilii locale din judetul Vaslui au decis, în 2013, sã interzicã, pe teritoriul comunelor pe care le reprezintã, explorarea si exploatarea gazelor de sist. Hotãrârile Consiliilor Locale au fost atacate în instantã de Prefectura Vaslui pe motiv cã autoritãtilor locale nu au dreptul sã decidã asupra bogãtiilor subsolului, pentru cã acestea sunt exclusiv proprietate publicã a statului. Cum Tribunalul Vaslui a dat însã solutii diferite pe cele 15 spete similare, în zece dintre procese dând cîstig Prefecturii Vaslui, pe motiv cã statul este singurul abilitat sã decidã asupra bogãtiilor subsolului si nu autoritãtile locale, iar în alte 5 Consiliilor locale, în temeiul faptului cã acest tip de resurse naturale nu a fost declarat de interes national în Legea Petrolului. În consecintã, problema a ajuns la ÎCCJ care a dat cîstig de stat Prefecturii, stabilind cã „gazele de sist”, desi nedefinite si nereglementate ca atare prin lege, întrunesc caracteristicile gazelor naturale si pot fi încadrate în notiunea de „petrol” asa cum aceasta este definitã de lege, întrucât aceste gaze prezintã o anumitã compozitie fizico-chimicã (amestec de hidrocarburi naturale) si o anumitã stare de agregare (starea gazoasã) si sunt localizate si acumulate în scoarta terestrã.
Gazele de sist si resursele de petrol…
Astfel, Înalta Curte a explicat cã resursele neconventionale de gaze naturale de sist intrã în categoria mai largã a „resurselor de petrol” ale României, care, potrivit legislatiei aflate în vigoare, fac obiectul exclusiv al proprietãtii publice si apartin statului român. Cu alte cuvinte, comunitãtile locale nu se pot opune exploatãrii acestora, chiar dacã viata lor va fi afectatã grav. Iatã cum comenteazã cele douã ONG-uri punctul de vedere al Curtii Supreme: “Asociatia România Fãrã Ei si Asociatia Miscarea de Rezistentã de la Pungesti au primit cu îngrijorare decizia politicã a ÎCCJ prin care se încearcã legiferarea faptului cã gazele de sist ar cãdea sub incidenta legii petrolului. Sfidând orice logicã, implicit pe cea juridicã, judecãtorii Sectiilor reunite din ÎCCJ si-au demonstrat, pentru a câta oarã, obedienta fatã de grupurile de interese politico-corporatiste ilegitime. Încoltiti în instante de “firava” societate civilã activã în zona apãrãrii micilor comunitãti de pericolul explorãrii si exploatãrii barbare prin fracturare hidraulicã de mare volum, marile corporatii geo-politice Chevron si Gazprom, care si-au împãrtit sferele de influentã si perimetrele de exploatare în est si vest, au cerut politicului si justitiei sã elimine rezistenta civilã care le punea în pericol planurile de exploatare sãlbaticã a gazelor de sist. Analizând argumentatia ÎCCJ, a judecãtorului raportor, dar si jurisprudenta Curtii Constitutionale, constatãm cã, Sectiile reunite ale ICCJ au ignorat cu bunã stiintã cadrul legal pentru a servi interesele ilegitime ale corporatiilor geo-politice. Desi nu puteau sã nu recunoascã faptul cã gazele de sist nu se aflã în descrierea gazului natural din art. 1 alin (3) din lege, ei au reusit prin folosirea unei minciuni imediat verificabile legal, sã serveascã interesele corporatiste în dauna drepturilor fundamentale ale cetãtenilor si în dauna justitiei si dreptãtii. Rationamentul este simplu, însã ordinul politic a primat în dauna justitiei la ÎCCJ. Legea petrolului se referã la resursele de petrol asa cum sunt ele explicitate în articolul 1 alin (1): “Resursele de petrol situate în subsolul tãrii si al platoului continental românesc al Mãrii Negre, delimitat conform principiilor dreptului international si conventiilor internationale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietãtii publice si apartin statului român”. Definitia detaliatã datã în Art. 2 pct. 34: “resursã geologicã de petrol semnificã totalitatea cantitãtilor sau volumelor de petrol din acumulãrile naturale descoperite si a celor presupuse a fi descoperite prin viitoarele operatiuni petroliere”, aratã cã este vorba despre acele hidrocarburi din acumulãrile naturale. Acumulãrile naturale se referã la acele “pungi de gaz” sau de petrol cum se numesc în limbajul popular, din punct de vedere stiintific fiind vorba de o rocã poros-permeabilã. Acumularea naturalã este definitã în art. 3 din Instructiunile tehnice privind evaluarea, clasificarea, confirmarea resurselor geologice si rezervelor de petrol, aprobate prin Ordinul Presedintelui ANRM nr. 101/1997. În esentã, aceasta este o rocã poros-permeabilã: Art. 3. Acumularea naturalã de petrol este caracterizatã de prezenta hidrocarburilor în roci colectoare, în conditiile existentei unor capcane de naturã structuralã, tectonicã, stratigraficã, litologicã sau combinatã. Colectorul reprezintã o rocã poros-permeabilã, capabilã sã acumuleze si sã cedeze fluide, mediul poros-permeabil fiind constituit din matricea rocii, din fisuri sau combinat, si se caracterizeazã printr-o litologie mai mult sau mai putin omogenã. Capcana este partea dintr-un colector sau acesta în întregime, care, datoritã unor factori geologici si hidrodinamici, este capabilã sã asigure acumularea si protejarea petrolului. Urmãrind definitiile legale date de ANRM în organizarea executãrii legii petrolului prin Ordinul ANRM nr. 101/1997 si neacceptând bazaconiile postate recent de ANRM pe o paginã mincinoasã de pe internet, este evident cã gazele de sist nu respectã cea de-a treia caracteristicã obligatorie a resurselor de petrol, NU formeazã acumulãri si deci nu reprezintã un zãcãmânt. În decizia ÎCCJ se minte în mod grosolan cã gazele de sist formeazã un zãcãmânt. Chiar si cu acest abuz, ANRM si Guvernul nu pot acorda licente de explorare-exploatare pentru gaze de sist pentru cã toate actele normative subsecvente folosesc notiunile de “acumulare” si “zãcãmânt”. Ori pentru gaze de sist acestea nu existã”.
Se aruncã în aer întreaga lege a petrolului”
“Interpretarea cum cã gazele de sist reprezintã o resursã de petrol în sensul legii petrolului, aruncã în aer întreaga lege, demonstrând cã aceasta era neconstitutionalã datoritã caracterului sãu imprevizibil care creazã situatii de incoerentã si instabilitate, contrare principiului securitãtii raporturilor juridice. (jurisprudenta CCR). Acest aspect va crea situatii imprevizibile în care orice scurgere de gaz sau petrol ce apare în apa potabilã sau terenuri va putea fi imputatã statului. Prin aceastã prevedere este necesarã schimbarea completã a actelor normative ce organizeazã executarea legii” – comunicatul oficial al RFI si Miscãrii de Rezistentã de la Pungesti.
