|

Românii sãrbãtoresc astãzi Sfintii Împãrati Constantin si Elena

SÃRBÃTOARE… În fiecare an, pe 21 mai, Biserica Ortodoxã face pomenirea Sf. Constantin cel Mare si a mamei sale Elena, numindu-i “cei întocmai cu Apostolii”. Si aceasta pentru deosebita activitate misionarã desfãsuratã, ca adevãrati trimisi ai lui Dumnezeu pe pãmânt, în secolul al IV-lea. Peste 1,8 milioane de români îsi aniverseazã onomastica de sãrbãtoarea Sfintilor Mari Împãrati Constantin si Elena. Dintre cei 1.820.032 de români aniversati astãzi, 746.409 sunt bãrbati, iar 1.073.623 sunt femei.

În ziua de 21 mai, în calendarul popular este o sãrbãtoare a pãsãrilor de pãdure, numitã Constandinu Puilor sau Constantin Graur. Se crede cã în aceastã zi, pãsãrile îsi învatã puii sã zboare. În aceastã zi, era interzis sã se munceascã iar, prin odihna de la muncile câmpului, se credea cã recoltele nu vor fi mâncate de pãsãri. Ziua de Constandinu Puilor era ultima zi în care se mai semãnau porumbul, ovãzul si meiul. În popor se spune cã tot ce se seamãnã dupã aceastã zi se usucã. Este ziua în care pãstorii hotãrãsc cine va fi baci, unde se vor face stânele si pe cine vor angaja sã le pãzeascã pe timpul pãsunatului. Se mãsoarã si se înseamnã pe rãboj laptele de la oile fiecãruia. Pentru apãrarea de fortele malefice, tãranii stãteau în jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute si oile, ca sã fie ferite de rele, pe timpul cât vor sta singure, la stânã.

Constantin cel mare- libertate deplinã crestinismului!

Sf. Împãrat Constantin cel Mare (306-337) este una din personalitãtile de seamã ale istoriei universale. Pânã la el, Biserica crestinã a îndurat vreme de 300 de ani, persecutii grele din partea împãratilor romani. Convertirea lui la crestinism a însemnat o mare cotiturã în istoria omenirii si s-a fãcut prin interventia directã a lui Dumnezeu. Dacã în cazul Sf. Ap. Pavel o luminã puternicã, pe drumul Damascului, îi va schimba viata, fãcându-l din prigonitor al crestinilor cel mai mare apostol al neamurilor, în cazul Sf. Împãrat Constantin, în ajunul luptei cu Maxentiu, o luminã sub forma Sfintei Cruci i s-a arãtat pe cer, ziua în amiaza mare, deasupra soarelui, însotitã de mesajul: “Întru acest semn vei învinge”. Iar, noaptea în timpul somnului, i s-a arãtat Mântuitorul Iisus Hristos, cerându-i sã punã pe steagurile soldatilor monogramul HRISTOS (XP), spre a le servi drept semn protector în lupte. Si, într-adevãr, în lupta care a urmat de la Pons Milvius (Podul Vulturului), de lângã Roma, din 28 octombrie 312, Constantin cu o micã armatã (15.000 soldati), îl va învinge pe Maxentiu, care avea o armatã de zece ori mai numeroasã (150.000 soldati). Rezultatele interventiei divine în convertirea împãratului nu au întârziat sã aparã. În ianuarie 313, prin Edictul de la Milan, Împãratul Constantin cel Mare, acordã libertate religioasã deplinã crestinismului, care astfel devenea o religie permisã în Imperiu. Totodatã, erau anulate toate hotãrârile anterioare luate împotriva crestinilor si se retrocedau acestora lãcasurile de cult si averile confiscate de împãratii precedenti. Sf. Constantin cel Mare nu s-a rezumat numai la acordarea de libertate Bisericii crestine, ci a devenit protectorul si misionarul ei, favorizând-o prin tot ceea ce a putut, mai ales prin actele emise ulterior. În toate aceste mãsuri întreprinse în favoarea crestinilor, Sf. Constantin a fost îndrumat si consiliat de mama sa, Sf. Elena, o crestinã evlavioasã. De acum, împãratul va emite legi cu profund caracter crestin. Astfel, a dat episcopilor si preotilor dreptul de a elibera sclavi si a-i proclama liberi în Bisericã. Acordã episcopilor sume importante din tezaurul statului pentru ridicarea de biserici si desfãsurarea de actiuni filantropice. Interzice aruncarea (uciderea) copiilor si vinderea lor, care era o practicã rãspânditã în Imperiu, prin acordarea de ajutoare pãrintilor sãraci.

Împãtarul Constantin a schimbat ziua liberã din sâmbãtã în duminicã!

Printr-o lege, în anul 321, Sf. Constantin cel Mare a generalizat, ca zi de repaus în Imperiu, duminica, ziua de odihnã a crestinilor. Pentru unitatea Bisericii crestine, în anul 325, convoacã prima adunare a episcopilor din lume (318 Sf. Pãrinti), la Miceea, pentru a lua în discutie erezia lui Arie, care tulbura Imperiul. Sinodul si-a desfãsurat lucrãrile în palatul imperial, iar împãratul a prezentat deschiderea si închiderea lucrãrilor. De asemenea, hotãrârile luate de cãtre episcopi au fost semnate de împãrat si promulgate ca edicte imperiale. Sf. Constantin si mama sa, Elena, au construit numeroase biserici în Constantinopol, Roma, Nicomidia si alte orase, dar mai cu seamã în tara Sfântã, la Ierusalim, în locurile marcate de prezenta Mântuitorulu i Iisus Hristos. Sf. Elena va merge personal la Ierusalim si va întreprinde numeroase sãpãturi, pânã va descoperi lemnul Sfintei Cruci pe care a fost rãstignit Mântuitorul. Deci, Sf. Constantin cel Mare a vãzut pe cer Sf. Cruce, în ajunul bãtãliei cu Maxentiu, iar mama sa, a descoperit-o la Ierusalim, scotînd-o din pãmânt. De aceea, în iconografie, cei doi apar alãturi de Sf. Cruce, mãrturisind puterea Crucii, care a schimbat istoria omenirii. Sf. Constantin cel Mare va trece la cele vesnice, pe 22 mai 337, fiind înmormântat cu mare fast în Biserica Sfintii Apostoli, din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meritele sale deosebite si mai ales pentru marile servicii aduse crestinismului, Biserica l-a cinstit în chip deosebit, trecându-l în rândul Sfintilor si numindu-l “Cel întocmai cu Apostolii”. Si aceasta, pentru cã a contribuit asemenea unui apostol, la propovãduirea si rãspândirea crestinismului, nu la nivelul unei cetãti sau tinut, ci în întreg Imperiul roman.