|

Sãrbãtoarea cinstirii lemnului sfânt: Înãltarea Sfintei Cruci

DOUÃ EVENIMENTE… Înãltarea Sfintei Cruci, prãznuitã pe 14 septembrie, este cea mai veche sãrbãtoare închinatã cinstirii lemnului sfânt. În aceastã zi se sãrbãtoreste amintirea a douã evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: aflarea Crucii pe care a fost rãstignit Mântuitorul si Înãltarea ei solemnã în fata poporului de cãtre episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335 si aducerea Sfintei Cruci de la persii pãgâni, în anul 629, în vremea împãratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim. În judetul Vaslui, mai multe parohii sãrbãtoresc hramul bisericilor, iar municipiul Bârlad sãrbãtoreste Hramul orasului.

În fiecare an, la 14 septembrie, crestinii sãrbãtoresc Înãltarea Sfintei Cruci pe care a fost rãstignit Mântuitorul, zi încãrcatã de semnificatii deosebite.  În credinta popularã se spune cã, cine tine cont astãzi de câteva lucruri va avea belsug si spor în casã. În popor, aceastã sãrbãtoare se mai numeste si Ziua Crucii si este consideratã data ce vesteste sfârsitul verii si începutul toamnei. “Conform traditiei populare, de ziua Crucii se închide pãmântul, care ia cu sine insectele, reptilele si plantele ce au fost lãsate la luminã în primãvarã.  În lumea satelor încã se mai crede cã, în aceastã zi, serpii, înainte de a se retrage în ascunzisuri, se strâng mai multi la un loc, se încolãcesc si produc o piatrã nestematã, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor”, spun specialistii în etnografie si folclor.

De ce ne închinãm?

Dar ce semnificatie are sfântul semn al crucii pe care îl facem în fiecare zi? Ortodocsii obisnuiesc sã se însemneze cu semnul Sf. Cruci în anumite momente: când intrã, ies sau trec pe lângã bisericã, când se roagã acasã sau la slujbele Bisericii, când cinstesc icoane si moaste, când stau la masã sau în alte momente semnificative.  Ori de câte ori ne însemnãm cu semnul Sf. Cruci se cheamã cã facem o închinãciune, în chip vãzut. Gestul este însã doar exteriorizarea simbolicã a închinãrii interioare, “În Duh si în Adevãr” dupã cum spune Hristos. În mod corect semnul Crucii se relationeazã cu Persoanele Sf. Treimi si lucrãrile Acestora. Astfel, împreunãm primele trei degete ale mâinii drepte (Persoanele Sf. Treimi), iar celelalte douã (inelarul si degetul mic) se coboarã în podul palmei (cele douã firi, umanã si divinã, unite în persoana lui Hristos) Asa grupate fiind, cele trei degete se duc mai întâi la frunte (Tatãl, izvorul tuturor, mintea mai presus de fire care a gândit toate), apoi le coborâm spre pântece (Coborârea si Întruparea Fiului, în pântecul Maicii Domnului), apoi le ridicãm spre umãrul drept (Înãltarea Fiului de-a dreapta Tatãlui) dupã care le ducem spre umãrul stâng (Trimiterea în lume, ca teren al luptei cu cel rãu, simbolizat teologic prin “stânga”, a Duhului Sfânt). În toatã aceastã “gimnasticã spiritualã” crestinul pomeneste, se roagã sau slãveste, în gând sau cu voce tare, Persoanele Sfintei Treimi.

Hramul Bârladului

Înãltarea Sfintei Cruci, este una dintre cele mai importante zile de la începutul toamnei pentru bârlãdeni, fiind declaratã Hramul Orasului. Bârlãdenii care tin la traditia popularã, tin post si nu mãnâncã în aceastã zi alimente care au semnul crucii în structura lor, respective usturoi, peste, nuci sau prune. Bisericile din Bârlad vor avea slujbã specialã pentru aceastã zi.

Traditii pentru spor si sãnãtate

Ziua Crucii, asa cum se numeste sãrbãtoarea împãrãteascã în popor, este cinstitã prin post si praznice. Se posteste pentru sãnãtatea familiei, pentru spor si pentru bunãstarea gospodarilor. De Ziua Crucii, în unele zone viticole începe culesul viilor. Se mai pãstreazã obiceiul ca preotul parohiei sã sfinteascã via si butoaiele cu vin, pentru ca si în anul viitor gospodarul sã se bucure de o recoltã bogatã. Strugurii din ultima tufã de vie nu se culeg; ei sunt pãstrati ca ofrandã pentru pãsãrile cerului si de aceea se numesc în limbaj popular „Strugurii lui Dumnezeu”. În aceastã zi se bat nucii în gospodãriile în care ritualul nu a fost împlinit de Sfântã Mãria Micã. În aceastã zi nu se mãnâncã usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al cãror miez se aseamãnã cu crucea. Monedele sfintite azi, pãstrate în portofel, alãturi de o cruciulitã (chiar dacã este si de carton) aduc belsug si spor în munca de fiecare zi.