|

Scrisori cãtre România: gândurile elevilor vasluieni despre tara lor | FACSIMIL

EI SUNT VIITORUL… Ce gândesc copiii si tinerii din Vaslui despre tara lor? Pentru a afla rãspunsurile la aceastã întrebare, Primãria Vaslui a organizat un concurs de creatie literarã – eseu, îndemnându-i pe elevi sã-si transpunã gândurile în scrisori cãtre România. Cu totii au uimit juriul prin creativitatea si originalitatea scrierilor lor, însã trei dintre ei s-au remarcat în mod deosebit. Este vorba despre Alexandra Mirea de la Colegiul Economic “Anghel Ruginã”, coordonatã de prof. Cosovanu Mihaela, care a fost rãsplãtitã cu Premiul I, dar si despre Bãlu Ionut de la Scoala Gimnazialã “Mihai Eminescu”, coordonat de profesorul Vãtãmanu Florenta, care a câstigat Premiul II, si Vãleanu Ecaterina de la Palatul Copiilor “Constantin Didilescu” – Cercul de Creatie Literarã, prof. Adrian Gherghe, care a câstigat Premiul III.

Ideea acestui concurs a pornit în urmã cu douã luni de la o dorintã de-a municipalitãtii: “Ne-am dorit tare mult sã auzim ce gândesc ei, copiii nostri, despre România. Noi, confruntati de-a lungul anilor cu diverse probleme, nu mai vedem lucrurile atât de clar precum o fac ei. Sunt nuante de gri, care se abat peste noi. Sunt suflete curate, au condei dibaci, profesori coordonatori în spate, care îi ajutã. Pentru ei, am initiat acest concurs de creatie literarã de esee – Scrisoare cãtre România. Asteptãrile noastre au fost depãsite, pentru cã eu, astãzi, nu as putea sã vorbesc despre tara mea, asa cum au fãcut-o copiii nostri. Spun copii, dar sã stiti cã am avut concurenti de toate vârstele. Si din ciclul gimnazial, si din cel liceal au trimis scrisori si si-au prezentat gândurile despre tara lor. Foarte frumoase gânduri!”, a povestit Ramona Ailoaiei, coordonatoarea concursului.

“Bucurã-te, România, si pãstreazã ce e viu încã!”

Scrisoarea Alexandrei este un îndemn cãtre români de a se întoarce la traditiile si valorile de altã datã: “sã ne amintim cu stimã de voievozii, domnii si tãranii care tot ce aveau de dãruit a fost iubirea de tarã si sufletul dornic de liberate. Sã ne asezãm, acum, pe pãmânt românesc, sã-i simtit pacea si linstea, privind spre cer. Sã ascultãm, apoi, cuvintele profesorilor si ale tuturor celor învãtati, ce grãiesc cu guri de aur despre trecut, prezent si misterele lumii, si sã valorificãm acestea prin mintile si puterea tinerilor de astãzi si de peste veacuri. (…) Sã ascultãm deopotrivã povestile si învãtãturile de viatã ale bãtrânilor si ale multor oameni simpli, care pot ascunde taine sau gânduri strãlucite – sã râdem cu oamenii de serviciu, sã glumim cu vânzãtorii; acestia sunt cei care totdeauna ne zâmbesc. (…) Bucurã-te, România, si pãstreazã ce e viu încã, pentru cã acestea sunt valorile tale!”.

“Fãrã sacrificiul lor, tu nu ai fi existat, fãrã dragostea lor pentru tine, eu nu as fi existat”

Gândurile lui Ionut s-au îndreptat cãtre cei fãrã de care tara nu ar fi existat, la Decebal, Mircea cel Bãtrân, Cantemir, dar si la cei care, astãzi, fortati de împrejurãri, au plecat peste hotare: “Dragã, Românie, te-am cãutat pe harta lumii si te-am gãsit. O tarã micã, pititã într-un colt de Europã. Ti-am vãzut vecinii, unii mari si lacomi, altii, chiar mai mici decât tine. (…) Te-am cãutat în istorie. Am citit despre Decebal, despre Mircea cel Bãtrân si Cantemir, despre lupta continuã a oamenilor din acest colt de lume. Fãrã sacrificiul lor, tu nu ai fi existat, fãrã dragostea lor pentru tine, eu nu as fi existat. (…) Iatã de ce, draga mea Tarã, acum, când împlinesti 100 de ani de la Marea Unire, îti scriu aceste rânduri, pentru a-ti spune cã sunt mândru de tine, cã avem nevoie de tine, la fel cum tu ai nevoie de noi. Draga mea Tarã, îti scriu pentru cei plecati, dar care se gândesc în fiecare zi la tine, dar si pentru cei care nu o fac. (…) În numele tuturor, îti doresc sã rãmâi la fel de frumoasã, sã fii puternicã si sã ai grijã de noi”.

“Sã învãtãm sã ne promovãm tara, sã ne pãstrãm în continuare traditiile si sã avem curajul de a ne schimba în bine”

Ultima, dar nu cea din urmã scrisoare, cea a Ecaterinei, i-a îndemnat pe oameni sã trãiascã prezentul, sã se încreadã în viitor si sã nu uite de locurile minunate ale României: “Am avut ocazia sã vizitãm aproape toatã tara. Fiecare zonã se diferentiazã prin ceva unic, având alte traditii sau obiceiuri, alte simboluri pe portul popular sau chiar alte regionalisme si accente, dar, în esentã, toate provin din aceeasi sãmântã, toate sunt surori. Ti-e mai mare dragul sã auzi accentul ardelenesc, sã descoperi satele traditionale din Maramures, sã privesti creatia în splendoarea sa în operele lui Constantin Brâncusi din Târgu Jiu. Poti sã-ti dai frâu liber imaginatiei si sã devii parte din poveste, explorând Castelul Bran sau poti sã faci o oprire la Viseu, sã te întorci în timp, plimbându-te cu Mocãnita. Dacã esti iubitor de naturã vei avea ocazia sã descoperi Delta Dunãrii sau sã fii una cu Creatorul trecând peste “Minunea din Mehedinti” sau Podul lui Dumnezeu. (…) Acum trãim prezentul, sãrbãtorim 100 de ani de România, ne bucurãm de tot ce am realizat! Sã învãtãm sã ne promovãm tara, sã ne pãstrãm în continuare traditiile si sã avem curajul de a ne schimba în bine si de a ne dezvolta ca tarã, ca natiune”.