spot_imgspot_img
17.2 C
Vaslui
29-mart.-2024

Secretele primarului Temistocle: “traditiile au fost pentru mine o patimã fãrã leac” | VIDEO

- Advertisement -

SECRETE… Cei care încã se mirã cã o comunã vasluianã precum Pãdureniul de Husi izbuteste sã arate la fel de frumos ca “Muzeul Satului”, având teatru de varã, bazã sportivã cu nocturnã, patru cãmine culturale, scoli moderne si, atentie, niciun drum de pãmânt în cele sapte sate componente, trebuie sã stie cã, într-adevãr, existã, la mijloc, niste secrete. Unul dintre ele ar fi acela cã la Pãdureni, aproape tot ce tine de gospodãrirea comunei se face în atelierele proprii, iar din cei 27 de angajati ai Primãriei, 10 stau în birou, restul fac curat pe drum, lucreazã tâmplãrie sau la apã/canal. Al doilea secret este cel legat de exploatarea pânã în cele mai mici detalii a culturii locale. Poate unii zâmbesc cu reticentã în fata acestui argument, dar dacã ar sti cã, datoritã ansamblului “Stejãrelul”, pãdurenii au vãzut pe timpul comunistilor 14 tãri, de unde s-au inspirat si au primit sustinere la un moment dat, poate ar privi altfel lucrurile. Secretul numãrul trei poate fi chiar…acordeonul primarului Temistocle Diaconu! Cum sã nu asculti de primarul care, în mijlocul a sute de costume populare, pe care le-a cumpãrat pentru copiii ce au de dus traditia mai departe, îsi ia acordeonul si cântã, cu bucurie: “Pe cãrarea vietii mele”. “Traditiile au fost pentru mine o patimã fãrã leac”, mãrturiseste Temistocle Diaconu.

În ciuda faptului cã au curs râuri de cernealã despre Pãdurenii de Husi, despre cât de frumoasã si bine rânduitã este aceastã comunã, adevãrul nu s-a spus niciodatã pânã la capãt. Toatã evolutia acestei comune s-a bazat pe o dragoste nesfâsitã pentru traditiile locale. Din ea, din respectul acesta pentru cântecul, portul si datina strãveche, au venit si ideile bune, si motivatia de a face comuna frumoasã. “

Eu am tinut ca în comunã sã fie un specific al locului nostru. Am tinut foarte mult la traditiile comunitãtii rurale, sã fie pãstrate. Sigur, si la un confort al locuitorilor cu apã, cu drumuri, dispensare, scoli, bibliotecã, tot ceea ce este strict necesar comunitãtii rurale. Dar la un moment dat m-am gândit: oare ce i-ar face pe oamenii de aici sã se bucure, sã fie încântati de comuna lor, iar, dacã vor pleca, sã le fie dor de tot ce au aici, la casa lor? Si vã spuneam cã am mers foarte mult pe activitãtile culturale, pe traditiile strãvechi, pe traditiile religioase, sã fie toate sprijinite, cãci stiam cã acestea fac parte din sufletul românului moldovean. Cu asta cred cã am reusit o coeziune si cu asta am putut sã adun oamenii lângã mine, cei din Primãrie si din cele sapte sate componente, sã îmi fie alãturi. Nu am vrut dezbinare, nu am vrut urã. Cã, din pãcate, ce se întâmplã în tara asta, e o mare mâhnire pentru mine”, spune primarul Diaconu.

Ce au pãdurenii si si-ar dori si altii!

“Cele 3 sate mari alimentate cu apã, iar celelalte sate vor avea apã, cãci Pãdureniul face parte din programul judetean, în valoare de 63 de milioane de euro, la care lucreazã o firmã din Danemarca si mult nu mai este pânã va fi gata sistemul de alimentare. La Pãdureni nu mai este drum de pãmânt, toate sunt de piatrã sau de asfalt. Toate cele patru scoli sunt modernizate.

Apropo de grupurile sanitare de interior, vã dau un exemplu, la Ivãnesti, este scoalã nouã, care, atentie, a fost prevãzutã, prin proiectul aprobat la Bucuresti, cu grup sanitar din scândurã, afarã în curte. Sigur, acum facem altã cheltuialã si modificãm, dar asta este. Patru cãmine culturale în comunã, la centru avem Bibliotecã cu sediu nou, un teatru de varã, cu 1650 de locuri, sala Armonia, pentru evenimentele unice din viata oamenilor – nuntã, botez, majorat, etc; mai este Muzeul Casa Bunicilor, Centrul Cultural, care acum intrã printr-un proiect AFIR, în modernizare, terenurile de sport si la Ivãnesti, Rusca, Vãleni, iar aici, la centru, avem teren mare de fotbal, de handbal, de tenis, cu gazon sintetic, cu nocturnã, cu tribunã de 400 de locuri, unde tinerii pot face miscare, pentru sãnãtate. Eu cred cã toate acestea îi ajutã pe oameni sã fie mai fericiti”.

Mare secret: primarul face schitele, iar 15 angajati ai Primãriei au lãsat biroul si muncesc în executie

“Noi avem un atelier de tâmplãrie, gaterul Primãriei, un atelier mecanic, unde, cu meseriasi pregãtiti, facem cam tot ce tine de gospodãria comunei. Din personalul total al Primãriei, 27 de persoane, doar 10 oameni lucreazã efectiv în Primãrie, restul fac parte din “Serviciul de gospodãrire comunalã”, care au în grijã drumuri, alimentãri cu apã, spatii verzi, institutii publice. Ori, în alte conditii, cu servicii externe, nu am fi avut niciodatã cum sã gospodãrim comuna. Nu am fi avut bani. Avem o autogunoierã, printr-un proiect PHARE, de vreo sapte ani, acum facem platforme în interiorul satelor. Cumpãrãm material lemnos, de multe ori si lemnul de foc este selectat, ca sã vedem care este bun si, cu oamenii nostri, facem o amenajare, o bancã, în institutii cuierele care sunt în clase, la cãminele culturale. Tot ce înseamnã amenajarea piscinii, în afarã de terenul de sport, sunt fãcute prin acest serviciu. Cele mai mari, da, mergem prin licitatie, dar în rest, noi facem totul. Vã dau un exemplu, la scoalã, noi vrem sã facem niste bãnci în curte. Facem blaturile din stejar, cã am cumpãrat lemn de la Ocol. Vã rog sã mã credeti cã, pentru cã ne facem noi, nu ne costã nici 50 de lei o bancã. Dacã ar fi fost sã le cumpãrãm, o bancã ne costa câteva sute de lei. Au venit firme sã ne ofere, dar nu avem noi asemenea fonduri. Ni le facem singuri. Nocturna este fãcutã de oamenii nostri, cãci avem si noi electrician foarte bun. Eu fac schite, vi le si arãt acum. La baza sportivã, de exemplu, terenul de sport “Arena”, cu tribuna, cu dusurile, vestiarele, totul facem noi, împreunã. Si ne costã infinit mai putini bani. Vã dau un alt exemplu: cãminul cultural din satul Rusca. Tot ce este acolo, extindere, cu grupul sanitar de exterior, toatã instalatia electricã, de apã, totul e fãcut cu oamenii nostri. Ei muncesc cu drag pentru ei si pentru comuna lor.

Cine este Temistocle Diaconu si cum a fost ales primar!

În 1977, cu ansamblul folcloric “Stejãrelul”, înfiintat dintr-o pasiune a lui fãrã leac, pãdurenii au vãzut 14 tãri din Europa si Asia. Au luat de acolo ce a fost bun, dupã ce au vãzut. Primarului i-a trecut prin minte sã ia 80 de autocare, ca sã suie toatã populatia comunei, doar ca sã vadã cum e acolo, sã se motiveze si sã încerce sã facã la fel si la ea acasã. Primarul Diaconu a absolvit la 20 de ani, scoala pedagogicã bârlãdeanã. A venit în satul natal. A fost pus, cu indemnizatie, responsabil de Cãminul Cultural, desi era învãtãtor. Îsi arãtase pasiunea si ceilalti au avut încredere în el. A învãtat singur sã cânte la opt instrumente. A format copii, mai multe generatii, iar acum, râzând, se mirã cã nu a înnebunit, la câtã rãbdare a avut cu sute de copii, sã îi învete de la a scoate instrumentul din cutie, pânã la a deveni, unii din ei, virtuosi. A fost pus primar, la Revolutie, într-o zi, când s-a adunat lumea din sat, într-un pãrculet din centrul comunei. Era un medic veterinar, care a adunat lumea. Profesor Grecu Petru a fost cel care l-a propus. A fost ridicat pe un scãunel, ca sã-l vadã oamenii mai bine. Si atunci, dar acum mai mult, a avut si are în minte imaginea fostului director de la scoala pedagogicã, prof. Ioan Cucos, un om extraordinar, dirigintele Costel Giurcanu, un om minunat. “Pãstrez vie si imaginea învãtãtoarei mele, doamna Valerica Selaru, care mi-a directionat primii pasi. Pe atunci, îmi cumpãram fluiere de la bâlciul din Husi, iar ea mã urca pe scenã la Pãdureni, iar apoi la Motoc, la Husi. Apoi, pãrintii mei: mama, Tana Diaconu, mai ales, despre care vã spun, si vã rog sã mã credeti, eu atâta patriotism local ca la aceastã femeie simplã, n-am vãzut nicãieri. Tata, Neculai Diaconu, un om muncitor, mai reprosa cã eu mã duc la ansamblu, la repetitii, iar el rãmâne cu gospodãria pe cap, dar mama spunea du-te, Temistocle, du-te, cã vezi ce frumos vorbeste lumea despre Pãdureni. Apoi, când am câstigat, în 1977, premiul I pe tarã, la “Scoica de aur” si am reprezentat România peste hotare, în Belgia, apoi în Franta, la festivalul Superbe, cu 27 de tãri, gânditi-vã câtã mândrie pe mama. Am avut patru note de transfer, ca sã plec din Pãdureni, dar mama, cu lacrimi în ochi, mi-a spus: dacã tu pleci de aici, de Pãdureni n-o sã se mai audã nimic”. Si n-a plecat!

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.