CINSTE LUI…Zilele acestea, poporul român va omagia cei 28 de ani scursi de la Evenimentele din Decembrie 1989, în urma cãrora a fost înlãturatã dictatura comunistã impusã prin forta tancurilor sovietice dupã Al Doilea Rãzboi Mondial. Atunci, în acele zile de iarnã, întreaga suflare româneascã, sãtulã de minciunile unui sistemn corupt, prin care cei de la talpa tãrii fãceau sacrificii în timp ce “merituosii cârmuitori” huzureau, si-au asumat cu riscuri majore o schimbare radicalã în viata natiunii. Se spera cã din acel moment, lucrurile vor intra în matca normalã si cã democratia realã se va instala si pe meleagurile noastre mioritice. Din pãcate, totul a fost o farsã groteascã întrucât structurile sistemului de fortã importante de la Kremlin s-au repliat rapid si, ca orice “animal” de pradã, si-au schimbat din mers functiile si s-au adaptat noilor realitãti. Astfel cã, în loc de viata liberã si democraticã s-a insinuat un hibrid neocomunist, în care fosta securitate s-a vopsit în culori trandafirii pozând în apãrãtoarea si sustinãtoarea celor multi si oropsiti. Asa cã, sperantele românilor în mai bine s-au nãruit precum constructiile de nisip fãcute la malul mãrii.
Tãvãlugul ce s-a nãpustit peste tinuturile românesti a fost amplificat si de lãturile si zorile mult lãudatului capitalism occidental. De acolo vor tãbãrî cohorte de asa-zisi salvatori de ocazie veniti ca ciorile când dau de cadavre. Astfel, bicisnica agonisealã antidecembristã s-a pulverizat si risipit în cele patru colturi ale lumii bântuitã de crivãtul ce a strãbãtut Europa sud-esticã mãturând totul în cale. În atare situatii, valorile au fost cu totul rãsturnate si multi dintre temerarii evenimentelor ce au precedat perioada Decembrie 1989 au fost dati uitãrii. Printre ei si curajosii ce au desfãsurat miscarea din toamna anului 1987 de la Brasov. Iatã de ce, în rândurile de fatã, doresc sã aduc la cunostinta publicului cititor vasluian figura unui tânãr pe atunci ce îsi are sorgintea în Costesti, din judetul nostru. Este vorba de Sergiu Raita, nãscut la 15 septembrie 1968, în localitatea susmentionatã, din pãrintii Valeria si Sergiu. Alãturi de ceilalti 5 copii ai familiei, 2 fete si 3 baieti, Sergiu fiind cel mai mare, avea sã cunoascã din plin privatiunile acelor ani ai “Epocii de Aur”. Asa cã s-a strãduit sã-si ajute pãrintii în a-i creste pe cei 6 copii, dar sã îsi termine si studiile gimnaziale la scoala din sat. Prin intermediul unor rude va avea ocazia sã viziteze Brasovul, fiind atras de tumultul orasului de munte, dar va fi îmboldit si dorinta de a-si însusi o meserie care sã-l scoatã din starea de umilintã ruralã în care crescuse. Odatã ajuns în aceastã lume cu totul necunoscutã, Sergiu se va maturiza rapid fiind receptiv la durerile celor din jur, în fapt si durerile sale si ale numeroasei sale familii. Dupã absolvirea scolii profesionale, se va încadra ca turnãtor-formator la Automecanica Brasov. Aici va cunoaste si mai profund necazurile camarazilor de muncã pe fondul scãderii continue a nivelului de trai. Asa se face cã Sergiu, la nici 19 ani, se va alãtura grupului de protestatari ce încerca sã se opunã mãsurilor draconice luate de regim. Îl vom gãsi în linia întâi la protestele din toamna anului 1987, mãrsãluind pe strãzile Brasovului si scandând lozinci antiregim si anti – Ceausescu. În mintea lui de tânãr, nutrea speranta cã va contribui la schimbãrile ce le solicita natiunea românã sã se debaraseze de lanturile robiei impuse si stindardele “Secerea si Ciocanul”.
Temerara actiune de la Brasov, care va uimi atât în plan intern, cât si extern, a fost însã destructuratã. Ce a urmat se stie: bãtãi, schingiuiri, arestãri, deportãri fortate si multã, multã umilintã. Din pãcate, toate acestea s-au rãsfrânt si asupra tânãrului din Costesti. Dupã luni bune de chinuri, bãtãi si suferinte îndurate în beciurile securitãtii din Brasov, avea sã se întoarcã la locul de muncã sub supraveghere severã. I s-a pus în vedere sã nu comunice cu nimeni si nici chiar cu familia. Asa se face cã bietii pãrinti nu au stiut aproape nimic din calvarul suferit de Sergiu.
Segiu Raita a luat drumul strãinãtãtii
Evenimentele din Decembrie 1989 l-au gãsit mai îndârjit decât cele din toamna anului 1987. Se va alãtura acelora ce au realizat actiunile de la Brasov. Era convins cã înnoirile ce se prefigurau dupã 1989 se vor împlini. Pe mãsura derulãrii noilor rânduieli, Sergiu Raita, copilul plecat de pe meleaguri vasluiene, avea sã se dumireascã de faptul cã a fost din nou pãcãlit. Ba mai mult, locul sãu de muncã a fost desfiintat, îngrosând rândul somerilor din fosta cetate industrialã. În cele din urmã, mâhnit si descurajat va lua drumul strãinãtãtii si va pleca în Anglia, unde este si în prezent. Aici îsi va croi un model de viatã pe care si-l dorea printre ai sãi si cu ai sãi.
Soarta lui Sergiu Raita este asemãnãtoare cu a altor tineri români plecati cu lacrimi în ochi spre zãri strãine. Si-au lãsat aici sperante, visuri, dar mai ales pãrinti si bunici în lacrimi. Noii conducãtori ai românilor le-au spulberat orice nãdejde de ropãsire pe meleag natal.
În încheierea acestor rânduri mã adresez autoritãtilor din comuna Costesti si le întreb dacã au stiut vreodatã cã unul de-al lor, un tânãr temerar si-a pus viata în pericol ca ziua de mâine sã fie mai bunã? Sunt sigur cã nu! Iatã de ce le solicit ca numele lui Sergiu Raita sã fie rostit cu respect în Costesti, dar si în judet, si de ce nu, sã-l declare cetãtean de onoare al localitãtii. O meritã din plin!
Din pãcate, cazul Sergiu Raita nu este singular.
Colindând multe localitãti din judetul nostru, m-am convins cã cei mai multi care se aflã la cârma entitãtilor locale nu fac mai nimic pentru dezvoltarea materialã si spiritualã a acestor locuri si nu întreprind niciun efort pentru a fi cunoscute filele din istoria localitãtilor sau pe aceia care cu pretul vietii lor au contribuit la neatârnarea neamului.
Peste câteva luni se împlinesc 100 de ani de la înfãptuirea marelui vis, România Mare. Din pãcate, faptul rãmâne învãluit în mister si indiferent. Treziti-vã! Altfel vã vor urmãri blestemele eroilor care s-au jertfit pentru binele nostru si al românismului în general!
Luati aminte!
Prof. Milutã Moga.
