SÃRBÃTOARE “Chipul blând si plin de bunãtate al acestui Sfânt Pãrinte al Bisericii strãluceste în toatã lumea prin râvna în pãstrarea dreptei credinte si prin faptele sale de milostenie. Mii si mii de oameni din toate semintiile pãmântului îi poartã numele si crestinii de pretutindeni îl cheamã în rugãciune”, citim în “Viata si acatistul Sfântului Mare Ierarh Nicolae” (Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi – 1993). Sfântul Nicolae este sãrbãtorit la 6 decembrie în majoritatea tãrilor crestine, inclusiv în România, conform calendarului bisericesc de stil nou, gregorian. Primul lucru pe care trebuie sã îl faci în dimineatã zilei de 6 decembrie este sã oferi un cadou unui sãrman. Orice cadou simbolic, chiar si un covrig, îi va însenina ziua celui sãrman.
Sfântul Ierarh Nicolae s-a nãscut în localitatea Patara din Asia Micã, în cea de-a doua jumãtate a secolului al III-lea, aproximativ în anul 270, într-o familie de oameni bogati si vãzuti, dar credinciosi – Teofan si Nona. A trãit în timpul împãratilor romani Diocletian si Maximilian, prigonitori ai crestinilor. Tradus din greacã, numele Nicolae înseamnã ”victorios, biruitor”. Se spune cã Nicolae s-a arãtat a fi un copil deosebit încã din pruncie – se hrãnea doar din sânul drept al mamei, iar în zilele de post (miercuri si vineri) refuza sã fie alãptat. La scoalã “s-a fãcut desãvârsit în cuvântul învãtãturii, cât si în lucrul vietii”. Unchiul sãu, care era episcop al Cetãtii Patara, i-a sfãtuit pe pãrintii lui Nicolae sã-l lase pe bãiat sã devinã slujitor al lui Dumnezeu. La putin timp dupã ce a devenit preot, pãrintii sãi au murit, din cauza unei epidemii. Rãmas mostenitor al averii lor, Sfântul Nicolae a fãcut multe daruri sãracilor si i-a mângâiat pe cei întristati. Bunãoarã, sfântul le-a ferit de desfrânare, lãsându-le pe furis pungi cu aur, pe cele trei fiice ale unui om bogat din Mira care scãpãtase si, neavând bani, cãzuse în deznãdejde. Având zestre datoritã lui Nicolae, fetele au fost cerute în cãsãtorie.
Sfântul Nicolae a fost mai întâi arhiereu, apoi pustnic. A strãlucit prin bunãtate si întelepciune si i-a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi. În timpul unei cãlãtorii în Egipt si Palestina, sfântul a potolit furtuna care se iscase pe mare si a înviat un corãbier care murise dupã ce a cãzut din vârful catargului pe punte. Sfântul Nicolae a fost întemnitat, împreunã cu alti crestini, dar a fost eliberat de cãtre binecredinciosul împãrat al romanilor, Constantin.
De unde vine traditia betelor pentru cei neascultãtori
La primul sinod ecumenic, convocat de Constantin cel Mare si tinut la Niceea în anul 325, Sf. Nicolae a fost recunoscut drept un mare apãrãtor al dreptei credinte. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, care sustinea cã Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om deosebit, cu puteri supranaturale. Nicolae, îngrijorat de o posibilã rupturã în cadrul Bisericii, nu s-a abtinut si i-a dat ereticului Arie o palmã peste obraz. Potrivit surselor crestine, din cauzã cã l-a pãlmuit pe Arie, Nicolae a fost dus în închisoare. Iar acolo i s-au arãtat Maica Domnului si Mântuitorul Hristos, care l-au întrebat: „Pentru ce stai aici legat?”. Sfântul Nicolae a rãspuns: „Pentru dreapta credintã!”. Atunci, Domnul Hristos i-a dãruit o Evanghelie, iar Maica Domnului i-a dat un omofor de aur. A doua zi, a fost gãsit în temnitã cu aceste daruri alese, dobândite în chip minunat. Se spune cã de la palma datã de Sfântul Nicolae lui Arie a rãmas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultãtori sã fie loviti cu o nuielusã.
Mâna dreaptã a Sf. Nicolae este în România
Sfântul Nicolae a murit în anul 340. Din data de 9 mai a anului 1087, moastele sale sunt pãstrate la o bisericã ce-i este dedicatã, în Bari, în sudul Italiei, unde au fost strãmutate din Mira, pentru a nu nimeri în mâinile musulmanilor. La moastele sfântului se închinã credinciosi din toatã lumea. Sfântul Nicolae este considerat patronul Greciei, al Rusiei si al multor orase din Europa de Vest, este unul dintre cei mai populari sfinti ai crestinãtãtii. Datoritã multelor minuni sãvârsite atât în timpul vietii, precum si dupã moarte, a fost supranumit “Fãcãtorul de Minuni”. O parte din mâna dreaptã a Sfântului Nicolae se aflã în Biserica „Sf. Gheorghe” Nou din Bucuresti.
Traditii si Obiceiuri de Sfântul Nicolae si Mos Nicolae
În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii îsi lustruiesc ghetele, pentru cã Mos Nicolae vine sã le aducã daruri, dacã au fost cuminti. Cei obraznici vor primi o nuielusã în loc de dulciuri si cadouri. Se spune cã Sf. Nicolae vine pe un cal alb si este protectorul celor nevoiasi si al orfanilor. Se mai crede cã Sfântul Nicolae are puterea de a-i salva pe corãbieri de la înec si cã apãrã vãduvele si soldatii pe timp de rãzboi.
De Sf. Nicolae, în case se aduc crengi de pomi fructiferi care se pun în apã pentru a înflori pânã de Anul Nou. Dacã acest lucru se întâmplã, anul urmãtor va fi unul plin de belsug. Se mai spune cã în aceastã zi Sfântul Nicolae se ascunde de Soare si-si scuturã barba de ninsoare. În alte regiuni, fetele se adunã în Ajunul Sfântului Nicolae si fac plãcinte. Seara, flãcãii dau nãvalã pentru a mânca acele plãcinte. În ziua Sfântului Nicolae este bine sã fii darnic si iubitor cu cei din jurul tãu. Zgârcenia nu doar cã este consideratã un pãcat, dar îl mânie pe Sfântul sãracilor, iar singurul cadou pe care l-ai putea primi la anul ar fi o nuielusã.
