|

SFÂRSITUL UNEI EPOCI LA VASLUI: Romeo Tãlmaciu, 1956-2018 | FOTO | VIDEO

ROTARIA, DESPÃRTIRE DUREROASÃ DE MENTORUL EI

DUREROS… A fost frig pãtrunzãtor, ieri, la Vaslui, de parcã natura se rãzvrãtea împotriva omenirii. Dar, pentru cei care l-au cunoscut si apreciat pe profesorul Romeo Tãlmaciu, plecat dintre noi la vârsta deplinei maturitãti artistice, acest fapt nu a contat. Curtea Bisericii Adormirea Maicii Domnului s-a umplut de oameni veniti sã-i aducã un ultim omagiu celui care a ridicat atâtea generatii de tineri, la Vaslui, omul care a creat istorie prin tot ceea ce fãcut în cariera sa. Fanfara Rotaria, un brand national, creat de sufletistul profesor, este în doliu. Omul care stia toate secretele, cel care a construit aceastã trupã de la zero, a plecat multe prea repede dintre noi. Copiii sãi de suflet s-au asezat cuminti, ieri, în fata Palatului Copiilor, pentru a-i aduce un ultim omagiu mentorului lor. Si i-au cântat, sfâsietor de frumos, sperând cã acolo Sus, în Ceruri, profesorul lor se bucurã pentru ceea ce lasã în urmã. Se închide, astfel, o paginã de istorie a orasului, pentru cã Rotaria Vaslui a fost mai mult decât o simplã fanfarã, a fost un simbol al unei epoci, iar Romeo Tãlmaciu nu va putea fi înlocuit de nimeni, niciodatã.

Aproape 1.000 de persoane l-au condus, ieri, pe ultimul drum pe creatorul fanfarei de copii Rotaria. Un brand pornit dintr-o idee nebuneascã a unui om pasionat de muzica de fanfarã. A unui om care, toatã viata lui, si-a dedicat-o muzicii. „Romeo Tãlmaciu a fost un Beethoven al Vasluiului”, a spus unul dintre cei care au participat ieri la funeraliile iubitului si respectatului profesor. Pentru Vaslui si vasluieni, da, a fost sufletul unei epoci de aur, care dispare odatã cu plecarea lui Romeo dintre noi. Am discutat, ieri, în curtea bisericii, cu oameni care l-au cunoscut în urmã cu 30 si ceva de ani. „Am fãcut liceul la Ventilatoare, cum se spunea pe vremuri, Liceul Industrial nr. 1 (actualul liceu Stefan Procopiu, n.r.). Am fost elev al liceului în perioada 1983-1987. Încã de atunci, Romeo Tãlmaciu era un simbol al orasului. Era un fel de instructor artistic, coordona o formatie de muzicã usoarã a liceului, din care fãceam si eu parte, dar si o fanfarã, care avea în fatã un rând de fete cu tobite, asa cum le spuneam pe atunci, iar în spate era fanfara propriu-zisã. Era ceva extraordinar, lua premii fanfara aceea la toate editiile de Cântarea României, pe plan national. Cred cã a luat si premiul I. Multi dintre cei pe care îi coordona pe atunci au ajuns nume mari în Europa, în materie de muzicã”, ne-a povestit Vasile Ciobanu. Romeo Tãlmaciu a ars ca o tortã pentru muzica sa. A mers si a cãutat talente în muzica instrumentalã, în cele mai necãjite sate din judetul Vaslui. Copii pe care i-a adus la oras, i-a tinut la internat, le aducea mâncare în fiecare searã si îi ajuta sã plece pe drumul lor, în muzicã. Acei copii, ajunsi astãzi la vârsta deplinei maturitãti, nu l-au uitat nicio clipã pe cel care le-a întins o mânã si au venit sã-i aducã ieri un ultim omagiu, pe drumul fãrã de întoarcere.

Sotia profesorului Tãlmaciu, rãpusã de durere, a lesinat

DUREROS..A fost multã suferintã în sufletele celor care l-au condus ieri pe ultimul drum pe Romeo Tãlmaciu, Romicã, asa cum îi spuneau prietenii. Dar, cel mai mult a plâns familia. Copiii, sotia, mama celui care ne-a pãrãsit atât de tânãr au plâns ieri cumplit dupã iubitul lor fiu, sot, tatã. La 62 de ani, Romeo Tãlmaciu mai avea multe de spus, avea încã destule pagini de istorie care urmau sã fie completate cu povesti frumoase. La momentul în care sicriul cu trupul neînsufletit al iubitului profesor a intrat în bisericã, sotia acestuia s-a prãbusit. Lesinase de durere, de orele multe de nesomn si suferintã. A fost purtatã pe brate în bisericã de cãtre copii, de oamenii din jur, fiind chemat un echipaj de Ambulantã. „Este atât de multã lume în curtea bisericii, încât gândul mã duce la noaptea de Paste, a Învierii. Plângem cu totii un om deosebit. De sâmbãtã seara, de când Prea-Sfintitul Ignatie a venit la cãpãtâiul celui pe care îl conducem astãzi pe ultimul drum, tinerii l-au plâns întruna. Îi vãd si azi, aici, cu lacrimi în ochi. Sunt oamenii pe care profesorul Tãlmaciu i-a ajutat sã cânte pe marile scene ale lumii. Profesorul Romeo a avut acest dar, de a-i bucura pe cei din jur”, a spus protopopul de Vaslui, preotul Adrian Chirvasã. Un grup de fosti elevi de-ai maestrului Romeo Tãlmaciu, ajunsi la Conservatorul din Iasi, i-au adus un ultim omagiu mentorului lor, cântând douã piese extrem de triste, în timp ce multimea amutise. „Gândul meu e greu, plin de tristete, iar regretul fãrã margini. Fanfara a tãcut, iar notele s-au strecurat amar în sufletele noastre. Romeo Tãlmaciu a fost un om deosebit, care îsi urma în permanentã chemarea sa, iubirea de muzicã. Profesorul a creat o traditie si un brand, Rotaria. Colectivul Primãriei Vaslui, primarul municipiului, ing. Vasile Pavãl, Consiliul Local, cu totii regretãm disparitia unui prieten care ne-a adus atâtea bucurii”, a fost mesajul primarului Vasile Pavãl, citit în fata unei multimi încremenite de durere.

Vasluienii cer ca profesorul Romeo Tãlmaciu sã fie desemnat „Cetãtean de onoare”

Pentru tot ceea ce a fãcut în întreaga sa carierã artisticã, ducând numele Vasluiului pe toate scenele lumii, profesorul Tãlmaciu meritã sã fie trecut în galeria cetãtenilor de onoare ai orasului. Au spus-o foarte multi dintre cei care au fost ieri la înmormântarea maestrului. „Astãzi, totul este cioburi în noi. Profesorul Romeo Tãlmaciu ne-a fost smuls atât de brutal, atât de dureros. Avea multe calitãti, nu dezarma niciodatã, nu se lãsa învins niciodatã. A plecat si a luat, odatã cu el, toate anotimpurile din noi. Si-a clãdit o carierã, cu multã trudã si muncã, totul pentru el era ritm si mãsurã. Pe Romeo Tãlmaciu îl vom gãsi de acum încolo în fiecare pãrticicã a Vasluiului. Îl vom cãuta cu încãpãtânare si îl vom scoate din cotloanele sufletului. Maestre, acum, când cade cortina, ne închinãm în fata ta! Îti multumim pentru fiecare clipã petrecutã alãturi de tine. Prieten drag, asteaptã-ne dupã tãcere, pentru cã vom veni si noi”, a fost mesajul citit de Sorin Popoiu, directorul Scolii 5 Vaslui, în numele tuturor colegilor din Inspectoratul Scolar Judetean.

Conducerea CJ Vaslui si a Prefecturii a lipsit total de la funeralii

Sefii judetului au preferat sã stea acasã, n-au fost interesati de disparitia acestui om aparte, care a fost Romeo Tãlmaciu. Am cercetat prin multime si am zãrit doar câteva persoane mai cu functii prin judet. Nici urmã de sef al Consiliului Judetean, de sef la Prefecturã sau parlamentari. Nu, ei vin doar când interesele lor politice le impun, nu se coboarã atât de jos, sã conducã un geniu al muzicii de fanfarã pe ultimul drum. Pentru cã, oricât ar vrea politicienii sã nege, Romeo Tãlmaciu si-a pus amprenta pe istoria acestor locuri. Copiii de la Rotaria, cu ochii în lacrimi, si-au asteptat mentorul în fata Palatului Copiilor. Dureros de frumos, i-au cântat pentru ultima datã, în timp ce el i-a privit de sus pe toti. Si i-a iertat pe cei care nu l-au înteles. „Domnul profesor Tãlmaciu avea un talent aparte. Le spunea copiilor pe care îi scotea din mocirlã sã învete sã cânte bine la instrumente, pentru cã nu vor muri de foame în viatã. Mergea prin satele necãjite, cãuta copii talentati, pe care îi aducea la liceu la Vaslui, îi tinea la internat pe banii lui, le cumpãra de mâncare, iar la un moment dat acestia îsi luau zborul în viatã. Urma o altã si altã generatie, mereu, la nesfârsit”, a spus preotul Dudãu, de la Negresti, coleg cu Romeo Tãlmaciu. „Ne-a fãcut cinste în Europa, ne-a fãcut cinste si aici, în tarã. Pãcat cã nu i-am spus mai mult cât îl pretuim, atunci când era în viatã”, a fost mesajul plin de învãtãminte al preotului Vasile Pârcãlabu.