Candela sufletelor a mii de credinciosi, bunul pãrinte Antonie, înmormântat de trei înalti prelati, sute de preoti si mii de credinciosi!
LACRIMI… A plâns cerul, ieri, la Giurgeni, la înmormântarea pãrintelui Antonie. Trei înalti prelati au oficiat slujba de înmormântare a pãrintelui arhimandrit Antonie, staretul mãnãstirii “Nasterea Maicii Domnului”, de la Giurgeni. Alãturi de ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului si Bacãului, s-au aflat Înaltpreasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, si Preasfintitul Ignatie, Episcopul Husilor, precum si numerosi preoti si credinciosi din toatã Moldova, dar si din alte pãrti ale tãrii, care au dorit sã-l conducã pe ultimul drum pe ucenicul Maicii Domnului de la Giurgeni. Mama pãrintelui Antonie, devastatã de durere, a plâns într-una la cãpãtâiul singurul ei fiu, care si-a dedicat viata slujirii lui Isus Hristos si a miilor de credinciosi care i-au cerut sfatul si ajutorul. În momentul în care sicriul cu trupul neînsufletit al pãrintelui Antonie a iesit în curtea mãnãstirii, toti cei de fatã au izbucnit în plâns. Pãrintele Antonie spunea, oricãrui credincios care îi trecea pragul: „Vã iubesc si vã îmbrãtisez!”. Pentru cã l-au iubit atât de mult, credinciosii si-au luat rãmas bun de la duhovnicul lor într-un mod pe care putini dintre noi l-au trãit. Sicriul cu trupul pãrintelui Antonie a fost asezat pe un pat de petale din trandafir, mai ales cã, cavoul acestuia era plin de flori.Toti cei care l-au iubit si l-au îndrãgit i-au scris bunului duhovnic un mesaj de rãmas bun, din crengute de brad: „Te iubim mult!”.
Mii de pelerini si credinciosi au ajuns la Giurgeni pentru a se despãrti cu flori si lacrimi de pãrintele Antonie Jeflea, “ucenicul Maicii Domnului”, cum l-a numit ÎPS Arhiepiscop Ioachim, care a reusit sã readucã la viatã monahismul în Valea Ursului. Oamenii au împânzit pânã la refuz curtea mãnãstirii, dar si dealurile din jur, pentru a aduce un ultim omagiu celui care a fãcut atât de mult bine semenilor sãi. Am zãrit, în multime, sute de vasluieni, care plângeau dupã duhovnicul lor. Un duhovnic despre care numerosi tineri de pe tot cuprinsul tãrii au avut doar cuvinte de apreciere si admiratie. O parte dintre acestia l-au însotit si acum, pe ultimul drum, împodobindu-i calea spre locul de veci si mormântul cu flori. Pentru cã i-a învãtat si i-a sfãtuit pe toti sã fie frumosi asemenea florilor. “Dacã avem flori în interior, cu flori vom presãra în jurul nostru. Dacã avem spini si buruieni, vom împânzi vorbe si gesturi desarte. Omul, ca fiintã, se aflã în continuã pendulare. Nu obosim niciodatã când ne bucurãm, când iubim, când ne rugãm. Ne lãsãm purtati de curgerea vietii. Dacã ne-am lãsa condusi de iubire, bucurie si rugãciune, nu am mai cunoaste judecata, critica si mânia si implicit, nici oboseala. Asa ne învãta pãrintele”, a scris pe net una dintre credincioase.
„Câte fapte bune a fãcut acest OM nu le putem numãra”
„Cinul monahal si clerical, împreunã cu dreptcredinciosii crestini ortodocsi ai Eparhiei noastre, si nu numai, au trãit la începutul Postului Mare de anul acesta o tristete nespusã si o durere insurmontabilã, provocate de plecarea din aceastã lume, aproape în aceeasi zi, a doi Arhimandriti paradigmatici, stareti în cele mai misionare mãnãstiri din Arhiepiscopia noastrã: Pãrintele Arhimandrit Arsenie Voaides, staretul Mãnãstirii “Schimbarea la Fatã” din tinutul pitoresc al Berzuntiului bãcãuan si Pãrintele Arhimandrit Antonie de aici, din aceastã mãnãstire închinatã Maicii Domnului. Astãzi, prohodim cu lacrimi în ochi pe distinsul si vrednicul Pãrinte Arhimandrit Antonie Jeflea, staretul, întâiul duhovnic si ctitorul înnoitor al acestui asezãmânt monahal. Momentul cred cã este unic în istoria noastrã bisericeascã localã, ca doi întâi stãtãtori ai unor mãnãstiri istorice, cam de acelasi calibru spiritual-administrativ-gospodãresc, adevãrati misionari si iscusiti duhovnici, filantropi, cu viatã cãlugãreascã demnã de paginile patericului, sã fie chemati de Dumnezeu la El în acelasi timp. Cântecul lacrimilor de pocãintã al Canonului Sfântului Andrei Criteanu, cãlugãri, cãlugãrite, preoti de mir si credinciosi din toate categoriile sociale, care au cunoscut pe acesti doi stâlpi ai cinului monahal din arhiepiscopia noastrã, în aceastã sãptãmânã si l-au împletit cu cel al lacrimilor de tristete vãrsate pentru cei care le-au fost pãrinti si îndrumãtori spirituali, binefãcãtori sau rugãtori pentru ei. Dacã marti, la funeraliile de la Mãnãstirea „Sf. Sava” Berzunti, îl supra-numeam pe defunct, Pãrintele Arsenie filantropul care s-a nãscut în cer, aici, la Mãnãstirea Giurgeni, pe Pãrintele Antonie, staretul nepereche, ctitorul înnoitor al acestui asezãmânt, miluitorul sãracilor, ajutãtorul tinerilor si studentilor, ocrotitorul nedreptãtitilor, restauratorul de temple ale Duhului sfânt, îl putem supranumi Pãrintele Antonie – Mâna prelungitã a Maicii Domnului din Moldova strãbunã. Câte fapte bune a fãcut acest OM nu le putem numãra, pentru cã orice calcul în acest sens ar da eroare”, a spus ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului si Bacãului.
A fost un sfânt, asa povestesc credinciosii care au venit la înmormântare
Au fost mese întinse, în parcarea mãnãstirii, iar toatã lumea care a venit la înmormântare a primit o farfurie de ciorbã caldã, plus pachete. Din sat si pânã la mãnãstire, pe o distantã de 2,5 km, era arborat steagul mãnãstirii, dar si steaguri în negru, un doliu care acoperea toatã zona. ÎnaltPreaSfintitul Ioachim a vorbit despre viata pãrintelui Antonie, mentionând faptul cã a fost un model de ieromonah. “Ai fost unul dintre cei mai ascultãtori cãlugãri din cîti am cunoscut în viata mea de om al Bisericii. Acum, înteleg cã ai ascultat chemarea lui Hristos în putina viatã cât te-a lãsat pe pãmânt. Vei asculta numai de El în ceruri, noi nu te mai deranjãm. Doar un singur lucru îti mai cer: Roagã-te lui Dumnezeu sã mângâie pe toti ucenicii pe care i-ai avut în aceastã viatã. Am înteles astãzi cã pentru tine este zi de Paste. Adicã de trecere la Hristos, Care te-a chemat. Priveste de acolo de unde esti, cã toatã aceastã lume adunatã în mãnãstirea pe care ai re-ctitorit-o, a venit pentru tine. Iatã, sunt aici toti cei ce te-au iubit si cãrora le-ai dãruit tot ce Dumnezeu ti-a dat ca dar. Tu i-ai mobilizat pe toti. Dar de data aceasta ei sunt adunati în jurul tãu nu pentru a face planuri de viitor, ci pentru altceva: sã-ti promitã solemn cã nu te vor uita niciodatã si cã îsi vor aminti de chipul tãu suav, blând si frumos ca un crin al bunelor vestiri pe care l-a primit Fecioara Preacurata de la îngerul Gabriel, la Bunavestire. Tu ai reusit sã fii acelasi pentru toti si diferit pentru fiecare. Nu vei lipsi niciodatã din inimile si sufletele noastre! Nu-ti face griji! Noi vom finaliza planurile pe care le-ai fãcut pentru aceastã mãnãstire. Tu, odihneste-te în pace! Cu totii îti dorim ca Dumnezeu sã te aseze în ceata alesilor lui. Mã fac în acest moment mesagerul tuturor si-ti dorim ca Dumnezeu sã te mântuiascã.Vesnicã sã fie pomenirea ta!”, a mai zis ierarhul. La rândul sãu, ÎPS Arhiepiscop Teodosie, a evidentiat personalitatea pãrintelui Antonie care si-a transpus o parte a experientei sale monahale într-o carte, pe care, din nefericire, nu a apucat sã o mai vadã tipãritã. “Pãrintele Antonie a gândit sã priveascã spre locul unde Dumnezeu se aflã pe tronul slavei Sale. Sfãtuindu-mã cu pãrintele, în luna decembrie, m-a rugat sã mai astept. Am asteptat pânã acum, pentru cã lucrarea sa despre monahism este fãcutã cu multã trudã, cu multã dãruire, în ea fiind expusã experienta pãrintilor monahismului si experienta proprie. A fãcut o lucrare izvorâtã din activitatea practicã, de staret, de pãrinte cu multi ucenici. Pãrintele Antonie i-a cuprins pe toti cei dimprejur cu mila, cu ajutorul si dragostea sa, cu tot ce a putut sã jertfeascã. Sã-l pomenim si cu mintea si cu cuvântul si cu fapta”, a mentionat Arhiepiscopul Tomisului în cuvântul sãu.
Episcopul Husilor, îndurerat: „L-am cunoscut din ceea ce mi-au povestit enoriasii din judetul Vaslui”
Desi nu l-a cunoscut personal pe pãrintele Antonie, Preasfintitul Ignatie al Husilor a simtit cã trebuie sã fie prezent alãturi de numerosii vasluieni care l-au iubit si apreciat pe duhovnicul de la Giurgeni. “Cred cã sunt singurul care nu l-am întâlnit niciodatã pe pãrintele Antonie. Chiar dacã nu l-am întâlnit, pot sã spun cã-l cunosc foarte bine, din dragostea si atasamentul credinciosilor din judetul Vaslui, care în momentele de cumpãnã, de încercare ale vietii lor alergau la pãrintele Antonie, ca la un reazem duhovnicesc. Acum îmi vin în minte cuvintele Sfântului Ioan Scãrarul, care spunea cã “pãstorul cel adevãrat poate sã caute si sã îndrepte, prin nerãutate, prin sârguintã si rugãciune neîncetatã, oile ce vin spre el”. Pãrintele Antonie este pãrintele care a putut sã-i adune pe toti în casa Domnului si sã le dea o directie pe calea lui Dumnezeu. „Vesnica lui pomenire!”, a spus PS Episcop Ignatie. La iesirea din bisericã, sicriul cu trupul neînsufletit al pãrintelui Antonie a fost acoperit cu lacrimi, pentru cã mii si mii de credinciosi au izbucnit în plâns. Drumul din bisericã pânã la groapã a fost un chin pentru toti cãlugãrii, pentru cã au trebuit sã se despartã pentru totdeauna de mentorul lor. Cavoul a fost umplut cu flori. Un grup de credinciosi a lãsat un mesaj, pe un perete al cavoului, din crengute de brad: „Te iubim mult!”. Pãrintele Nicolae, tot drumul pânã la groapã, a plâns: „Ce ne facem, pãrinte, fãrã tine? Cui ne lasi?”.
