spot_imgspot_img
10.4 C
Vaslui
29-mart.-2024

Si vasluienii protesteazã. Nu multi, doar patru!

- Advertisement -

INDIFERENTI….Vasluienii au rãmas indiferenti la apelul jurnalistului Mãlin Bot de a protesta împotriva liderului PSD, Liviu Dragnea, cel care se aflã în spatele modificãrii legilor Justitiei. Doar patru persoane au iesit în stradã, pentru a-si arãta nemultumirea si, totodatã, solidaritatea fatã de cei care protesteazã searã de searã în Piata Victoria din Bucuresti. „Si în Vaslui lumea iese pe strãzi inclusiv astãzi (n.r. duminicã seara). Aceastã zi poate scrie o filã de istorie, în functie de câti vom fi în stradã România poate iesi din Uniunea Europeana sau poate continua drumul cãtre modernizarea tãrii. Tineti cont cã dacã vor fi impuse restrictii lucrãtorilor români, cei care sunt deja acolo vor rupe legãturile cu tara si dacã vor avea de ales, vor alege definitiv strãinãtatea. Iar cei cãrora le vor fi tãiate posibilitãtile unui trai decent au dreptul sã ceara socoteala PSD-ului, partidul cu un borfas în frunte, Liviu Dragnea”, au transmis initiatorii protestului din Vaslui, prin intermediul paginii de Facebook – Vaslui pentru integritate.

De asemenea, unul dintre acestia, Ciprian Canã, a povestit pe pagina sa o întâmplare care l-a impresionat: „în seara asta am protestat în Piata Civicã din Vaslui. Dacã luãm în calcul si copacul din ghiveciul din dreapta imaginii de mai jos, am fost o mânã de oameni. E foarte putin. Chiar dezolant. Totusi, un eveniment neasteptat mi-a schimbat complet starea de spirit. Dupã ce am stat în piatã vreo orã, am rugat un tânãr de vreo 16-18 ani sã ne facã o fotografie. Zis si fãcut. Unul dintre noi i-a fãcut cadou o „mânutã” cu „Toti pentru justitie”. La scurt timp am plecat spre casã. Dupã vreo câteva sute de metri, la o trecere de pietoni, mã reîntâlnesc cu tânãrul ce ne fãcuse fotografia. Cu o oarecare sfialã mã întreabã: <<Dar când mai iesiti la protest?>>, <<Nu stiu exact. Sã vedem ce se mai întâmplã sãptãmâna asta. De obicei anuntãm pe Facebook>>, <<Poi vreau sã vin si eu, cã trebuie sã luptãm împotriva comunismului de Teleorman>>. Am rãmas „paf”. Dupã câteva secunde de uluialã, ne-am urat reciproc o searã plãcutã si l-am privit cum pleacã voios, cu „mânuta”-n mânã”.

„Am început sã plâng si i-am promis cã nu, nu renuntãm”

Dacã la Vaslui nu sunt proteste împotriva modificãrii legilor Justitiei, asta nu înseamnã cã printre cei care participã la protestele din Bucuresti nu se numãrã vasluieni, bârlãdeni sau huseni. Unul dintre acestia este Ramona Strugariu, bârlãdeanca stabilitã de ani buni în Bruxelles, aflatã în trecere prin Bucuresti. Aceasta a povestit pe pagina sa de Facebook cât de impresionatã a fost de atmosfera din Piata Victoriei: „Am ajuns asearã în piatã cu mintea plinã de gânduri foarte amestecate. Pe de o parte, cã existã o resursã umanã fantasticã si pregãtitã sã schimbe multe dintre paradigmele în care ne zbatem de o bucatã bunã de vreme. Pe de altã parte, cã nu stiu cât mai rezistãm cu mintea întreagã, pe baricade, dar în acelasi timp reusind sã distingem nuante, pentru cã pericolul e sã te arunci orbeste înainte si sã distrugi mult din ce s-a construit foarte greu. Era frig când am ajuns. M-am uitat în jur, oamenii se tot adunau, linistiti. Încã nu se scanda foarte mult, era doar un vuiet surd, pe care îl surprinde timpanul fãrã sã reuseascã sã-l identifice cu ceva. Mi-am aprins o tigarã. Au început sã aparã oameni pe care îi stiu. Pe unii dintre ei, doar de pe Facebook. Pe altii, din viata realã, în care ne vedem foarte rar. Dar cumva, aveam sentimentul acela cã ne stim foarte bine. Cred cã tremurãm, poate de emotie, poate de obosealã, nu mai stiu. Vlad Voiculescu mi-a adus un ceai. O doamnã de lângã mine a vrut sã-mi dea fularul ei. Am ridicat telefonul sã pun live de acolo, de unde îmi dorisem sã ajung atât de mult si încã nu-mi venea sã cred cã sunt. Îmi tremura mâna tare. Valeriu Nicolae mi-a fãcut semn, hai, zice, îti mai dau un ceai. Nu mai era frig. Au început sã batã tobele si noi sã strigãm „cine nu sare, nu vrea schimbare”. Cineva a încercat sã fie grosolan, cinci oameni din jur i-au zis „du-te, dom’le si vezi-ti de treaba, nu suntem în junglã aici”. (…) Am pornit prin multime si oamenii vorbeau, mai strigau, zâmbeau mult; (…) Am trecut pe lângã cordoanele de jandarmi. I-am întrebat diverse – cum sã ies în locul x, pe unde ajung în strada y – au fost foarte ok. Am primit si un fluturas cu un mesaj fain despre reguli minime de respectat si faptul cã jandarmeria ne protejeazã. Mergeam asa, prin multime, zâmbind tâmp, pentru ca nu m-am simtit atât de bine înãuntru de ani si ani; stiu cã o sã mã credeti tâmpitã, fiindcã e rãu în tarã si stim cu totii ce si cum, dar nu pot sã mint, cã nu pot. Un domn mai în vârstã m-a vãzut zâmbind, m-a prins de brat si mi-a soptit: <<sã nu renuntati; sã nu renuntati, orice ar fi. Asa, cu capul sus, zâmbind, sã stati>>. Am început sã plâng si i-am promis cã nu, nu renuntãm”.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.