|

Spitalul de nebuni

PAMFLET…Toatã suflarea pesedistã din Bârlad a amutit. Vestea cã Titi este la spital, cu inima în pioneze, a ajuns în toate unghererele orasului. Unii plângeau, altii îsi fãceau semnul crucii si unii, pe la spate, bãteau din palme. Deja la partid se exersa sloganul: regele a murit, trãiascã regele! Solomon, afectat dar bucuros, n-a plecat de la cãpãtâiul nasului sãu. A vrut sã urce în ambulanta care-l transporta pe primar la Iasi, dar n-a încãput. Prin cap îi treceau tot felul de gânduri. Se gândea deja cum sã-si decoreze biroul de la primãrie, ba mai mult îsi fãcea problema cã banderola tricolorã de primar e poate cam strâmptã. Strigãtul lui Titi l-a scos brusc din visare. Primarul tocmai vãzuse poza gardianului bulangiu de la Penitenciarul Vaslui, si-a suspinat. Sângele i-a urcat deodatã în obraji si s-a ridicat din patul de spital, spre disperarea lui Solomon. Totusi, finul a avut puterea sã-i pupe mâna nasului si sã-i ureze viatã lungã.