TRADITIE… Elementele de etnografie si de artã popularã din judetul Vaslui îsi fac locul din ce în ce mai mult în circuitul valorilor nationale. Un rol deosebit în acest sens îl au publicatiile si muzeele de specialitate, între acestea din urmã înscriindu-se si muzeele sãtesti, denumite actualmente, cel mai adesea, “colectii”. Remarcãm în judetul nostru colectia Elena si Costel Rotaru, din Tãcuta, despre care am mai vorbit si cu alt prilej. Colectia, sau muzeul sãtesc de la Tãcuta, prezintã o mare varietate de obiecte, gãzduitã într-o clãdire de patrimoniu – “Casa Sturdza”, un adevãrat obiectiv turistic si o mândrie pentru comuna Tãcuta.
Dan Ravaru
Ne oprim acum asupra stergarelor din muzeu, obiecte deosebit de interesante din mai multe puncte de vedere. Ele se înscriu în categoria mai mare a tesãturilor de interior, dintre care amintim si fetele de masã, fetele de pernã, prostirele de culme sau de pat etc. Cãlãtorii strãini din tãrile române au remarcat cu sute de ani în urmã faptul cã locuintele tãrãnesti atât de modeste pe atunci, de multe ori bordeie, aveau, totusi, o frumusete aparte datoritã tocmai acestor tesãturi de interior. În colectia Elena si Costel Rotaru vom întâlni toate tipurile de astfel de tesãturi, dar ne vom opri asupra stergarelor prezente într-un mare numãr si prezentând o mare varietate. Le vom întâlni asezate în fluture sau în pozitie verticalã, asa cum sunt prezentate în locuinta tãrãneascã. În cea mai mare parte ele sunt confectionate din materiale traditionale, cânepã, dar mai ales bumbac.
Tehnicile de lucru cele mai rãspândite sunt cusãturile sau “vârstele”, adicã alternanta unor benzi cu câmpul liber sau împodobite cu cusãturi. Functionalitatea stergarelor se înscrie în douã categorii reprezentative. În primul rând, prezenta lor este remarcabilã pentru momentele esentiale ale existentei umane. La botez, adicã ceremonia legatã de nasterea copilului, stergarele fac parte din ceremonial, respectiv înfãsarea copilului. La fel, la nuntã, stergarele împodobesc atât decorul desfãsurãrii ceremonialului, cât si costumatia participantilor. Ele vor fi folosite în si mai mare mãsurã la înmormântare, când toti cei care iau parte la ceremonial primesc în mod simbolic un stergar. Stergarele traditionale din judetul Vaslui, si la români în general, se caracterizeazã printr-un câmp liber în care se înscriu motivele traditionale. Din pãcate, în magazinele de specialitate, dar si în unele colectii si-au fãcut loc stergarele colorate în rosu în care albul traditional a dispãrut. Ele provin din unele pãrti ale Olteniei, sunt de influentã bulgãreascã si rãspândite prin comert în toate zonele. La Tãcuta se pãstreazã, însã, tiparul adevãratelor stergare românesti. Motivele predominante sunt vegetale (trandafiri, garoafe, frunza nucului, a stejarului, a artarului), aviforme (cruci, porumbei), zoomorfe (cerbi, cai), antropomorfe (fete). Motivele antropomorfe sunt de o mare vechime, le întâlnim si în ceramica veche de 3000 ani din cultura minoicã din Creta, unde apar, la fel ca “fetele de la Tãcuta”, imagini feminine în proiectie triunghiularã. Siluetele acestea alcãtuiesc siruri prezente pe stergare, la fel si pe alte tesãturi de interior.
Un alt element traditional, rãspândit pe stergarele de la Tãcuta, este pomul vietii. Din Biblie, stim cã acest pom al vietii si al cunoasterii a fost accesibil oamenilor si a reprezentat un simbol al paradisului, al apropierii de Dumnezeu si al continuitãtii umane. La români, pomul vietii are trei forme de reprezentare. Prima formã
este brãdutul, reprezentare schematicã a arboreului, motiv de conceptie româneascã, reprezentarea figurativã a unui pom însotit de pãsãri de influentã persanã sau ghiveciul cu flori “kantaros”, de influentã greacã. Vom întâlni, de asemenea, în asociere cu aceste elemente, pãsãrile, care în conceptia strãveche a poporului nostru sunt simboluri ale sufletului. Dar tot la Tãcuta suntem impresionati de cele mai originale piese din muzeul sãtesc. Este vorba de stergare care povestesc elemente din viata cotidianã. Sunt evocati rosiorii, cavaleristii de elitã ai armatei române, mai ales în Primul Rãzboi Mondial, când multi dintre înaintasii celor din Tãcuta au fãcut armata la Regimentele 2 si 3 Rosiori din Bârlad. Toate aceste trei reprezentãri le vom întâlni pe prosoapele de la Tãcuta în compozitii impresionante prin varietatea lor. Totodatã, din viata de zi cu zi vom viziona pe stergare muncile dintr-o gospodãrie tãrãneascã: mersul la fântânã, scoaterea apei, adãparea animalelor etc. În concluzie, stergarele sunt esentiale atât pentru marcarea momentelor fundamentale din viata omului, dar si pentru valoarea lor esteticã. Colectia Elena si Costel Rotaru le pune în valoare si le conservã în mod magistral, ceea ce este atât de important acum, când trãim un proces de pierdere a valorilor satului românesc traditional, în conditiile depopulãrii si a modernizãrii a ceea ce a mai rãmas în localitãtile rurale.
Prin prisma culturalã a sotului meu, Dan Ravaru, am aflat nenumãrate noutãti legate de traditiile satului. Familia Rotaru, din Tãcuta, se aflã, din punctul meu de vedere, în fruntea clasamentului celor care se preocupã de prezervarea valorilor românesti. Îi respect nespus de mult pe sotii Rotaru si îmi doresc sã fie tot mai multi oameni asemenea lor si în viitor. (Cleopatra Ravaru)
