Sã trãim bucuria de a ajuta!
SÃ FIM MAI BUNI… O femeie din Bârlad, Maria Vicol, a trimis cãtre redactie un apel. Este bolnavã de cancer, a fãcut tratament, dar cu o pensie de aproape 600 de lei, pentru ea si fata care a terminat Facultatea de Litere, dar n-a gãsit un post de profesor, este foarte, foarte putin. Nu se poate duce la controale, nu are cum sã se hrãneascã sãnãtos, aceasta fiind singura ei sansã de a mai fi lângã copiii ei: fata, Oana, proaspãtã absolventã de facultate, si bãiatul ei, cãlugãr la Mânãstirea de la Alexandru Vlahutã. Oare putem face, alãturi de Dumnezeu si de Mos Crãciun, un dar cât de mic acestei familii greu încercate?
„Nu e un strigãt disperat de ajutor, cãci am nãdejde cã Dumnezeu nu mã lasã nicio clipã singurã. Vreau sã mentionez cã am rãmas singurã, bãiatul fiind în continuare la mãnãstire. O sã trãiesc cât va îngãdui Dumnezeu, dar sunt în imposibilitatea de a mã descurca cu banii, o pensie de aproximativ 600 lei, din care trebuie sã plãtesc datoriile, sã cumpãr medicamente si sã tin un regim alimentar sãnãtos (pe care nu mi-l permit). Oana mea, cu ajutorul lui Dumnezeu, a terminat Facultatea de Litere, specializarea Spaniolã – Englezã, pentru cã nu am avut bani suficienti pentru Facultatea de Medicinã , iar fiul meu a terminat Facultatea de Teologie Pastoralã Ortodoxã”, ne scrie Maria Vicol, de 57 de ani, din Bârlad. Ea ne-a trimis povestea ei, care a fost publicatã si în Jurnalul National. O redãm asa cum ne-a fost trimisã, pentru cã nu avem cum sã rãmânem impasibili în fata unui asemenea sacrificiu matern si a unei drame cumplite trãite de o mamã îngenungheatã de tristete si boalã.
Când a mers la medici, acum câtiva ani, vorbele acestuia o condamnau doar la foarte putin timp de trãit: cancer mamar primar malign stadiu 3 în metastazã. Femeia plãpândã, mereu cu mâinile împreunate sub semnul crucii, abia cântãrea 40 si ceva de kilograme, când i-a fost descoperitã boala. Fusese operatã la stomac, problemele grave de la inimã abia ce o lãsau sã respire, ca si tensiunea oscilantã, o puneau des la pãmant. A aflat de la medici, imediat dupã interventia chirurgicalã, cã neapãrat trebuie sã facã chimioterapie si sedinte de radioterapie în Bârlad.
Maria Vicol a mers la spital, s-a programat pentru a face citostaticele, dar sufletul nu-si gãsea linistea. Parcã mintea si inima prinseserã acelasi glas si-i sopteau împreunã cã nu asta-i calea pe care trebuie sã o urmeze, cã otrava care i s-ar introduce în organism i-ar distruge si fãrâma de viatã ce mai existã în ficatul, stomacul sau inima ei. A cãzut în genunchi, în fata icoanei Maicii Domnului, si s-a rugat îndelung. „Sã mã credeti când vã spun. Cã asta e minunea lui Dumnezeu. Numai El putea sã facã acest lucru. Din acea zi am hotãrât ca tratamentul meu sã fie mâncarea sãnãtoasã, spovedania si Sfânta Împãrtãsanie”, spune femeia apãsat. Au trecut de atunci trei ani.
Din cauza lipsei banilor însã, mama se lãsa pe ea pentru a-i oferi fiicei ei si uita de alimentele recomandate de doctori: peste, legume bogate în vitamine, cum ar fi brocoli, fructe proaspete. „De la bãiat nu am cerut niciodatã si nu o sã o fac în veci, pentru cã este mare pãcat, sã pretinzi ajutor de la mânãstire, în loc sã ajuti tu mânãstirea. Trãim din pensia mea de 515 lei. Fata a luat bursã de la scoalã un singur an, pentru cã de-ndatã ce am rãmas doar noi douã în casã, nu ne-au mai dat, cã au zis cã trebuie sa avem 150 de lei pe cap de locuitor, si noi depãseam cu o sutã de lei limita. Am învãtat sã ne descurcãm asa, sã ciugulim din putinã brânzã, dintr-un ou, când si când cumpãram un pui si toate dupã ce achitam întretinerea si dãrile cãtre stat. Dumnezeu e mare, ne mai trimite oameni buni care ne oferã ce mai au si ei”, povesteste mama de 57 de ani.
La controale merge rar. Nu-i ajung banii. De când s-a operat, a fost de douã ori, iar medicii au rãmas uimiti, când cancerul prognozat de ei a se rãspândi ca o pecingine în tot organismul, a stagnat. S-au minunat când le-a spus femeia cã zi de zi se unge cu 10 feluri de ulei atins de sfintele moaste, pe unde a trecut bisturiul lor si cã nu a fãcut nici o zi de chimioterapie.
Maria are nevoie de alimente sãnãtoase
Organismul femeii însã este slãbit. Are nevoie de hranã sãnãtoasã, bogatã în vitamine, ba si de câteva medicamente ca sã poatã tine în frâu celelalte boli de care suferã. O privire întoarsã cãtre ea si fiica sa. Atât cere. Cât sã poatã sã-si cumpere medicamente si alimente. Cât sã poatã sã o tinã pe Oana în Facultatea de Medicinã, la care viseazã sã ajungã încã de când era copil. De restul „se ocupã Dumnezeu”, spune ea si blândetea-i toatã se revarsã asupra vorbelor sale, ca o aurã strãlucitoare. Nu râvneste la mult. Nici nu ar sti sã se descurce cu prea multã avutie. Tot într-un ou ar întinge cu fiica sa, tot aceeasi hainã ar împãrti-o. Viseazã la liniste. Si la gândul cã va ajunge sã-si vadã copila în halat alb, salvând oamenii de cancer. Sã trãim bucuria de a ajuta! Sã fim ajutoarele lui Dumnezeu si ale Mosului cel Bun! Pentru cei care vor sã îi fie alãturi, la BRD, Agentia Bârlad, pe numele fetei, Zanet Oana Monalisa, s-au deschis urmãtoarele conturi:
-în lei: RO41BRDE380SV21829383800
– în lire sterline(GBP): RO14BRDE380SV34949173800
La aceeasi bancã, pe numele femeii, Vicol Maria, la BRD, s-a deschis un cont în euro: RO06BRDE380SV34949333800.
Pentru mai multe detalii, Maria Vicol poate fi contactatã la numãrul de telefon: 0742.149.830.
