.jpg "a")
GRAV BOLNAVÃ… Raluca Dinu, din comuna Bãcani, are nevoie de ajutorul nostru. Nu are decât doi anisori, dar de un an si ceva se confruntã cu mari probleme de sãnãtate. În noiembrie 2014, a fost diagnosticatã cu tetraparezã spasticã sechelarã post-encefalitã, retard neuro-motor sever, deficientã mentalã profundã si epilepsie focalã structuralã. Toate acestea se traduc printr-un deficit motor atât al membrelor inferioare, cât si superioare, si leziuni ale sistemului nervos central. Nu îsi poate misca mâinile, picioarele, gâtul si nici nu poate sã vorbeascã. Trebuie sã meargã în fiecare zi la sedintele de recuperare de la Spitalul “Elena Beldiman” din Bârlad, însã familia nu are posibilitatea financiarã pentru a o duce în fiecare zi la Bârlad. “Noi trãim din alocatiile copiilor si ajutorul pe care îl primim de la stat pentru fetitã, pensia ei de 100 lei si cei 700 lei, pentru însotitor. Din banii acestia trebuie sã trãim toatã luna si sã mergem si la Bârlad cu fata. Si cu mâncarea este greu, pentru cã nu pot sã îi dau orice. Suntem nevoiti sã cumpãrãm mâncare de la magazin pe datorie, iar, la sfârsitul lunii, plãtim. Altfel, nu avem cum sã ne descurcãm”, spune Cãtãlina Dinu, mama fetitei.
La circa 10 km de Bârlad, în comuna Bãcani, familia Dinu încearcã sã-si ducã traiul asa cum poate. Membrii familiei locuiesc într-o casã micutã, cu douã camere mobilate modest. Singura lor fericire sunt cele trei fetite: Adriana, de 8 ani, elevã în clasa I, Elena, de 6 ani, în clasa zero si Raluca, mezina, în vârstã de doar doi anisori. Însã si fericirea copiilor e umbritã de problemele de sãnãtate ale celei mici: tetraparezã spasticã sechelarã post-encefalitã, retard neuro-motor sever, deficientã mentalã profundã si epilepsie focalã structuralã. “Nu stã în fundulet, nu se miscã deloc… Doar asa putin mânutele, piciorusele, dar nu se întoarce pe o parte, pe alta… Nu-si tine cãpusorul. De mâncat, nu mãnâncã decât ceea ce îi dau eu cu lingurita. Înainte îi dãdeam prin sondã. Nu vorbeste, doar plânge asa putin cu glas… În rest, nu poate face absolut nimic. Nu pot sã plec niciunde, trebuie sã stau numai lângã ea. Dar nu avem ce face, mergem înainte cu ajutorul lui Dumnezeu”, spune Cãtãlina Dinu, mama fetitei. Femeia mai povesteste cã, la nastere, fata nu a avut nimic, iar toate problemele au început când a împlinit un anisor. “La nastere nu a avut nimic, a fost perfect sãnãtoasã. Pe 10 noiembrie 2014 a împlinit un an, iar pe 19 noiembrie, la ora 3 dimineata, a fãcut convulsie, febrã, vomita si îsi dãdea ochii peste cap. Nu stiam ce sã-i fac, m-am speriat foarte tare. Am ajuns la spital la Bârlad, am stat douã zile acolo, iar apoi m-au trimis la Iasi. Acolo a intrat în comã, a stat douã sãptãmâni, apoi a stat la Terapie Intensivã o lunã jumãtate-douã luni. Nu mi-au dat sanse cã o sã trãiascã, dar Dumnezeu a întãrit-o. De acolo, am revenit la Bârlad si am mai stat în spital… Din noiembrie pânã în februarie, am stat numai în spital: Iasi-Bârlad. Acum trebuie sã mã duc cu ea în fiecare sãptãmânã la recuperare”, povesteste mama.
“Nu avem bani sã mergem în fiecare zi la Bârlad”
Desi au o situatie financiarã dificilã, sotii Dinu încearcã pe cât pot sã ducã fata la sedintele de kinetoterapie. “Este greu. În fiecare sãptãmânã trebuie sã o duc la spitalul din Bârlad, de luni pânã vineri, ca sã facã kinetoterapie. O duc în brate, iar pe autobuz e si mai greu. Nu avem bani sã mergem în fiecare zi la Bârlad. Noi trãim din alocatiile copiilor si ajutorul pe care îl primim de la stat pentru fetitã, pensia ei de 100 lei si cei 700 lei, pentru însotitor. Dar mai avem douã fetite la scoalã si trebuie sã avem grijã ca si ele sã aibã tot ceea ce le trebuie la scoalã. Foarte greu ne descurcãm. Sotul meu lucreazã si el pe unde apucã… Nu gãseste de muncã, iar pe timp de iarnã e si mai greu de gãsit. Mã mai ajutã mãtusa mea, mama, când mai pot si ele. Si cu mâncarea este greu, pentru cã nu pot sã îi dau orice. Suntem nevoiti sã cumpãrãm mâncare de la magazin pe datorie, iar la sfârsitul lunii plãtim. Altfel nu avem cum sã ne descurcãm”, povesteste femeia.
“Nu are sanse sã se recupereze total”
Medicii definesc tetrapareza spasticã ca o afectare atât a membrelor inferioare, cât si a celor superioare. Implicã, de asemenea, si o infirmitate a activitãtii cerebrale, adicã o afectare a creierului. Apare fie în timpul sarcinii, fie în timpul nasterii, fie dupã nastere. Kinetoterapie este cea mai importantã metodã terapeuticã pentru ca un pacient cu aceastã boalã sã meargã. Depinde, însã, de la caz la caz, în ce mãsurã pacientul se poate recupera si duce o viatã normalã. “Mi s-a spus cã nu are sanse sã se recupereze total, cã o sã mã mai chinui cu ea vreo trei-patru ani pânã îsi mai revine sã poatã sã stea în fund, dar nu stiu în ce mãsurã… Am înteles cã va rãmâne cu sechele. Sper totusi ca fetita mea sã se recupereze. Vreau sã o dau la scoalã, sã aibã si ea o viatã normalã… As vrea sã îi fac si un tomograf, pe la Galati sau Iasi, dar nu prea am posibilitatea. Sã vedem cum reactioneazã, cum merge…”, povesteste Cãtãlina Dinu.
“Familie bunã, omenoasã…”
Despre familia Dinu, primarul comunei Bãcani, Matei Constantin nu are decât cuvinte pozitive. “Sunt o familie bunã, omenoasã, harnicã. Încearcã si ei sã se descurce cum pot cu fata. Din câte am înteles, problemele ei de sãnãtate ar fi de la nastere, dar cu certitudine nu stiu. Fata este în atentia noastrã, asistentii nostri sociali merg deseori sã o vadã. Deocamdatã este bine îngrijitã, nu se pune problema unei neglijente familiale. Ei primesc ajutorul financiar de la stat pe care îl primesc toate persoanele în astfel de cazuri, dar e greu sã se descurce în vremeurile astea…”, spune primarul comunei Bãcani, Matei Constantin.
.jpg "a")
