TAINÃ… Aproape nimeni, din cei care au fost la Liturghia din ziua Sfintei Mari Mucenite Chiriachi, de la Catedrala Episcopiei Husilor, nu ar fi putut bãnui vreodatã cã, în fata lor, pe scena mare, amplasatã în curtea lãcasului, unul dintre clericii care slujeau alãturi de Episcopul Ignatie este, de fapt, un neurochirug de talie internationalã, al cãrui nume stârneste admiratia în lumea medicalã. Prof. Dr. Stefan Mindea, cãci despre el este vorba, neurochirurgul scolit în Universitatea Stanford, din SUA, a pãsit de ceva vreme, cu o smerenie de care putini ar fi capabili, pe prima treapã a ierarhiei preotesti, devenind diacon. Din prietenie pentru Episcopul Husilor, prof. Dr. Stefan Mindea, a venit din SUA, direct la Husi, la sãrbãtoarea Catedralei, si a slujit alãturi de ceilalti preoti, într-o discretie totalã. Cine si-ar fi închipuit cã omul în haine preotesti, care slujeste smerit, este, de fapt, un geniu al Medicinei mondiale, cu mândre rãdãcini românesti?! Preasfintitul Ignatie i-a oferit o distinctie, “Crucea Episcopalã”, pentru efortul de a trata sãrmanii si de a sprijini prin toate faptele sale credinta ortodoxã.
Povestea neurochirurgului celebru, spre care husenii au privit, fãrã a bãnui o clipã cine este omul care slujeste în fata lor, este impresionantã. În America, a fost director al sectiei de neurochirurgie si chirurgie spinalã oncologicã a Centrului Medical Universitar Stanford, dar si profesor universitar în chirurgia spinalã minim-invazivã la aceeasi institutie. Astãzi, doctorul Mindea trateazã si opereazã la Constanta oameni suferinzi de orice conditie socialã, iar duminica slujeste ca diacon la o bisericã din orasul de la malul mãrii.
“Tot ceea ce sunt si trãiesc, îi datorez bunicii mele, o femeie simplã de la tarã, cu doar patru clase”
“Legãtura mea cu Dumnezeu este una trainicã si statornicã. Si mã strãduiesc sã o pãstrez asa. Tot ceea ce sunt si trãiesc, îi datorez bunicii mele, o femeie simplã de la tarã, cu doar patru clase, dar cu multã fricã de Dumnezeu. Când am ajuns în America eram amãrîti si sãraci, motiv pentru care pãrintii erau foarte preocupati de a ne asigura un trai decent. Bunica rãmânea lângã noi permanent. Ea ne ducea la bisericã, ea ne-a deslusit taina rugãciunii si tot alãturi de ea am început sã postim încã de pe la 5-6 ani. Chiar dacã eram relativ mici, de la ea am învãtat cât de important este sã fim cuviinciosi, sã fim buni cu cei de lângã noi, dar mai ales sã învãtãm sã facem o jertfã cât de micã pentru Dumnezeu, care ne dãruieste atât de mult. Aceste valori constientizate în copilãrie, au constituit traiectul esential al legãturii mele cu Dumnezeu, iar punctul culminant al urcusului duhovnicesc a fost când mi-am întâlnit viitoarea sotie, care este româncã ortodoxã”, declara Stefan Mindea, într-unul din interviurile date presei din România.
“Dacã trãiesti în virtutea inertiei, nu vei reusi sã fii de folos semenilor”
“Suntem binecuvântati cu sase copii minunati, cãrora ne strãduim sã le împãrtãsim valorile familiei crestine.
Familia este o binecuvântare pe care Dumnezeu mi-a dãruit-o cu mãrinimie, motiv pentru care alãturi de sotie si de copii, trebuie sã facem neîncetat o jertfã prin care sã ne arãtãm recunostinta si smerenia. Îi voi multumi lui Dumnezeu toatã viata mea, pentru acest dar de pret. Aveam prieteni români care trãiau în America si care s-au cãsãtorit cu femei asiatice, dupã care i-am revãzut total schimbati. Pur si simplu priveam cu tristete, cum îsi pierdeau identitatea româneascã, nu mai vorbesc de credintã si alte valori. Dacã trãiesti în virtutea inertiei si nu îti pui ordine în viatã, nu vei reusi niciodatã sã faci performantã, sã fii de folos semenilor, pentru cã din hazard, din întâmplare, nu poate iesi niciodatã ceva ordonat de la sine”, declara, într-un interviu, profesorul Dr. Stefan Mindea.
