Timpul nu mai are rãbdare cu liberalii. La Vaslui, în mica urbe, unde fiecare se cunoaste cu fiecare, marea familie a lui Ciurariu si Dan Marian dã în clocot. Armele se ascut pe sub masã si zornãie a bãtaie. De sus, zeita Kali(cã) se amuzã si atent îsi dirijeazã armatele spre distrugere. Spre amuzamentul ei, muritorii de rând îsi dau capuri în gurã, vrând sã-si arate astfel atasamentul suprem fatã de divinitate, despre care se spune cã reprezintã timpul, adicã locul unde se dã ora exactã în materie de comisioane, spãgi sau alte chestiuni liberale. Bichinet, copil strengar de casã, nu vrea, în ruptul capului, sã se supunã. Citit fiind, stie cã din toatã pleada de zei, zmei si paralei, zeita Kali(cã) e cea mai nenorocitã, este divinitatea care, printre altele, reprezintã si întunericul. Vã dati seamã cã, un astfel de afront este greu de înghitit de divinitatea din PNL-ul vasluian, cã doar n-o fi negresteanul un fel de Prometeu care a ciordit focul din Olimp. Este doar un biet muritor de la Doagele, un pic tuciuriu si mic la stat, care e obisnuit sã se înhame ca plãvanul la treabã, iar în zilele de sãrbãtoare îi place sã se dea, pe sticlã, la televizor.
