“Libertatea presei e mai presus de orice!”
ISTORII…În perioada comunistã libertatea era un lux de care numai o mânã de indivizi se bucura, iar oamenii de presã erau fortati sã transmitã “adevãrul” celor de la putere. În acest sistem a lucrat Vasile Sbârnu, unul dintre veteranii publicatiei Vremea Nouã, îndurând minciunile si “cãtusele” aferente muncii de presã în acea perioadã. “Am lucrat 20 ani în presã. Din 64’ pânã în 69’, am fost secretar la Comitetul Orãsenesc de Partid, apoi din 69’ pânã 89’, am lucrat la ziar. Au fost momente grele în care mai mult fãceam teren si scriam ce voiau ei… Tinerii care se gândesc sã ajungã în presa scrisã sã nu uite cã presa este liberã si sã nu lase niciodatã de la ei”, ne-a povestit acesta.
Cu totii stim cã regimul comunist a tinut sub lacãt orice formã de adevãr, iar principala armã a fost propaganda. Ne-am întors în acea perioadã cu ziaristul Vasile Sbârnu, unul dintre oamenii care au lucrat la publicatia Vremea Nouã, în acea perioadã. Cu o voce calmã si calculatã, specificã unui “zetar” adevãrat, acesta a povestit cum functiona mecanismul de propagandã si cât de diferitã este presa de astãzi fatã de cea din trecut. “Eu am fost la constructii de partid. Asa se numea domeniul pe care lucram pe atunci, mai erau colegi care lucrau pe economie, agriculturã si altele. Înainte de a lucra în presã, am fost, pentru douã mandate, secretar la Comitetul Orãsenesc de Partid, la ordinul celor de sus. Iar în a doua parte a carierei mele, am lucrat din 1969 pânã în 1989 la ziar, dupã care m-am pensionat. Nu mai rezistam în acest domeniu, având o vârstã si un gust amar dupã atâtia ani de scris minciuni.” Sotia acestuia ne-a povestit cã propaganda comunistã apãsa greu pe constiinta acestuia. “Când era vremea sã facã ziarul, spunea mereu <<Dumnezeul mamii lor, iar trebuie sã scriu despre ei. Iar trebuie sã spun o minciunã>>. Fãrã supãrare, nici astãzi nu cred cã existã libertate deplinã”, ne-a povestit aceasta.
Mereu sub ochiul ager al celor de la partid!
Munca de ziarist în acea perioadã era atent scrutinatã si reglementatã de Partidul Comunist. “Momente frumoase au fost tot timpul, eram mai mereu pe teren, dar momente memorabile nu erau. Noi prezentam realizãrile partidului, asta scriam, pentru cã asa erau vremurile. Ne adunam toti si revizuiam ziarul, apoi venea un domn, numit “minte limpede”, care citea tot textul si decidea dacã e bun sau nu. Pe atunci ziarul apãrea doar o datã pe sãptãmânã si aveam tot timpul din lume sã verificãm tot ce apãrea în pagini. Trebuia doar sã mergi pe teren si sã scrii ce voiau cei de sus”, a explicat Vasile Sbârnu. Din aceste motive a renuntat dupã 90’ la presã, dezamãgit de continuarea practicilor comuniste. “Am renuntat la scurt timp la presã. Am iesit la pensie la insistentele familiei si pentru cã se spunea cã e libertate, dar nu era asa. Tot minciuni se spuneau si dupã 90’.” Acum acesta aduce aminte tinerilor de ce s-au jertfit atâtia români la revolutie, pentru libertatea de gândire, si îndeamnã tinerii jurnalisti sã pretuiascã adevãrul si libertatea. “Tinerii care se gândesc sã ajungã în presa scrisã, sau în orice altã formã de jurnalism, sã nu uite cã aceasta este liberã si sã nu lase niciodatã de la ei. Prea mult timp am fost folositi de interesul celor de la putere si as regreta sã fie astfel si acum”, a amintit veteranul presei vasluiene. (Andrei Manolachi)
