|

Vasluianca Izabela Pulpan i-a dãruit presedintelui cartea sa

ÎNTÂLNIRE În 15 februarie, Traian Bãsescu a efectuat o vizitã la Vatican Papei Benedict XVI-lea, cu aceastã ocazie întâlnindu-se si cu reprezentantii comunitãtii românesti în Italia la sediul ambasadei. Printre acestia s-a numãrat si colega noastrã, jurnalista Pulpan Izabela, originarã din Vaslui.

Genoveva Izabela Pulpan, jurnalista româncã nãscutã la Vaslui si stabilitã de cinci ani la Napoli, este si presedinta Partidului National al Strãinilor din Italia. Aceasta si-a lansat în noiembrie anul trecut o carte prin care a încercat sã atragã atentia asupra unor nedreptãti fãcute de statul italian românilor, în spatele cãrora se ascunde de fapt o afacere de miliarde de euro. Vasluianca a profitat de aceastã ocazie si i-a dãruit presedintelui volumul a cãrui autoare este, denumit “Copii constrânsi la tãcere si mame persecutate de lege”, în speranta cã seful statului îl va citi si va încerca sã contribuie la rezolvarea problemelor prezentate.

“Bambini costretti al silenzio e madre perseguitate dalla giustitia”; în traducere: “Copii obligati la tãcere si mame persecutate de lege”.

Cartea cuprinde 208 pagini care demonstreazã cum 30 de mii de copii pe an sunt sustrasi familiilor, în special celor române, pentru un volum de afaceri de 1 miliard de euro pe an. Pentru un copil sustras unei familii pe motive inventate de asistentii sociali, familia unde sunt deportati copiii primeste de la 150 la 500 de euro pe zi! Nu trebuie sã fii o familie fãrã venituri sau sã faci uz de droguri, de alcool, e suficient numai cã te-a ochit o asistentã socialã sI, în putin timp, dupã toate inventiile, te trezesti cã vine sã-ti ia copilul din somn împreunã cu 14 politisti si sã ti-l ducã într-o casã unde familia nu înseamnã nimic!…

Un kilogram de copil costã mai mult decât un kilogram de heroinã

Un senator italian, Antonio Guidi, a declarat cã în Italia “un kg de copil costã mai mult decât un kg de heroinã”, referindu-se exact la banii care ies pe spatele copiilor nevinovati din dorinta asistentilor sociali care au putere absolutã, fiind delegati în Italia de judecãtori pentru a aduce în Tribunal “relatii”despre familii. Copiii, dupã ce sunt sechestrati de serviciile sociale, sunt deportati în case unde trãiesc o viatã de calvar. Cartea reproduce si textele despre stirile ce vorbesc de investigatiile Gãrzii de Finante care descoperã gravele abuzuri asupra minorilor.

Autoarea demonstreazã obiectivul umanitar al cãrtii

Orice carte are un pret pentru cã orice autor trebuie sã cîstige; scriitorii trãiesc din asta, evident. Ziarista noastrã nu vrea sã cîstige, vrea sã dea posibilitatea tuturor mamelor sã poatã citi aceastã carte: “cartea este dedicatã si mãmicilor care abia reusesc sã supravietuiascã împreunã cu micutii lor…cum pot eu sã-i cer pe o carte chiar si 1 euro unei mame care trebuie sã se gândeascã mai întâi la mâncarea pentru copiii ei? Cartea aceasta cuprinde multe sfaturi pe care, dacã mamele le citesc, stiu ce trebuie sã facã, ce trebuie sã evite ca sã nu aibã nefericirea de a-i fi înlãturat copilul; un om informat este pe jumãtate salvat”…

Propunere de lege care include limitarea puterii asistentilor sociali

Autoarea, din dorinta de a da o solutie acestei macabre probleme, la sfârsitul cãrtii face o propunere de lege. Aceastã lege, în mod normal, conform Constitutiei italiene, ar putea sã fie promovatã prin “vointa poporului” dacã adunã semnãturile cerute de lege.