Mãrturii cutremurãtoare
PERICOL… Agitatie, panicã, teamã, focuri de armã. Sunt cuvintele cu care o vasluiancã povesteste spaima prin care a trecut vinerea trecutã, când în Munchen s-a declarat stare de alertã teroristã. Se afla în gara centralã din oras, pentru cã voia sã ajungã acasã. Deodatã a vãzut cã zona s-a umplut de politie si cã oamenii alergau agitati. Au fost anuntati cã într-un centru comercial din apropiere un terorist a deschis focurile de armã asupra oamenilor si cã autoritãtile au informatii cã alti doi atacatori se aflã în zonã. S-au ascuns într-o cafenea, departe de ferestre si intrare. “Toti eram panicati. Stiam cã se poate întâmpla orice. Au fost ore foarte grele, în care te treceau toate gândurile”, povesteste Carmen, o vasluiancã ce trãieste de câtiva ani de zile în Germania. Alarma a fost falsã, ulterior anchetatorii au stabilit cã nu era plãnuit decât un atac, cel din centrul comercial. Autorul: un tânãr de 18 ani, cetãtean german, de origine iranianã si cu probleme psihice. În urma atacului, zece persoane si-au pierdut viata, iar 21 au fost grav rãnite.
“În Munchen, starea de alertã s-a declansat în trei zone, cea din centrul comercial, unde a avut loc atacul, si încã alte douã zone în care se bãnuia ca s-ar putea afla alti doi teroristi: gara centralã si o statie de metrou nu foarte departe de garã. Întâmplarea a fãcut ca, la acea orã, între 18:00 si 19:00, eu sã fiu în garã. Voiam sã plec acasã. Deodatã am vãzut cã zona s-a umplut de politie si cã oamenii au început sã alerge prin garã. Nu se stia ce si cum. Apoi am fost anuntati cã trebuie sã iesim de acolo”, îsi aminteste Carmen.
“Se trag focuri de armã afarã”
“Atmosfera era de panicã. Toatã lumea era îngrozitã si cãuta un loc de refugiu, însã politia s-a mobilizat exemplar. În douã minute, gara a fost evacuatã. Am intrat într-o cafenea, ne-am strâns cu totii în spate, cât mai departe de ferestre si de intrare, ca dacã cumva se trag focuri de armã, sã nu fie nimeni rãnit, s-a închis cafeneaua si am asteptat sã treacã pericolul. La un moment dat, am vrut sã iesim, dar ni s-a spus <<nu, se trag focuri de armã afarã>>. Patru- cinci ore am stat blocati acolo. La ce ne gândeam în acele momente? Sã se termine totul cât mai repede si sã nu fie nimeni rãnit. Totodatã, ne uitam unul la altul foarte atent, dacã scoate vreunul ceva din geantã, dacã intentioneazã sã facã vreo ceva. Exista riscul ca atacatorul sã se afle chiar printre noi. Teama era maximã. Au fost ore foarte grele, în care te treceau toate gândurile. Totul a fost închis. Circulatia a fost blocatã, nu mai circula niciun metrou, niciun tramvai, nicio masinã. Cei care s-au nimerit prin magazine, s-au ascuns înãuntru. Gara a fost blocatã pânã la 4:00 dimineata. A fost panicã mare”, povesteste femeia.
“Nu stii ce nebunealã îi mai vine unuia de a lua viata unor suflete de dragul fanatismului”
Chiar dacã îi este teamã sã se întoarcã în Germania, viata merge înainte. “Nici prin cap nu mi-a trecut cã pot lua parte la un asa eveniment. Sã dea Dumnezeu sã nu mai fie cazul. Însã, la cum stau lucrurile în acest moment, parcã te mai astepti sã mai fie. Trebuie sã fii foarte atent la reactiile oamenilor din jur, cã niciodatã nu stii ce nebunealã îi mai vine unuia de a lua viata unor suflete de dragul fanatismului. La momentul respectiv, la televizor nu s-au dat foarte multe detalii, parcã s-a evitat sã se precizeze ce si cum. Vorbeam cu sotul meu la telefon si mai multe îmi spunea el, care era în România si se uita la televizor. Acum am reusit sã ajung acasã, însã atât eu, cât si copilul nostru avem dublã cetãtenie, românã-germanã, iar drumuri în Germania tot vom mai avea. Sigur cã ne e teamã, pentru cã trãiam cu ideea cã Munchenul este un oras foarte sigur, dar nu avem ce face. Mai avem treburi acolo, trebuie sã ne mai ducem în Germania”.
