DESTIN AMAR… La Chisinãu, sãptãmâna trecutã, au fost prezentate rezultatele partiale ale proiectului „Memorie, identitate si comunitate. Studii de istorie oralã pe Valea Prutului în România si Republica Moldova”, finantat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni. În cadrul acestui proiect, persoane, care trãiesc în localitãtile din vecinãtatea Prutului, au povestit experiente trãite în perioada comunistã. Proiectul s-a desfãsurat la initiativa Asociatia de Relatii Internationale „Est-Democratia” Iasi, în parteneriat cu Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” si Muzeul Universitãtii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, dar si Facultatea de Istorie si Filosofie a Universitãtii de Stat din Moldova. Astfel, în perioada iulie-noiembrie 2018, au fost realizate o serie de campanii de cercetare prin metoda interviurilor pe Valea Prutului, în România si R. Moldova, fiind chestionate peste o sutã de persoane.
Reprezentantii „Est Democratia” Iasi, citati de ziarul Timpul, de la Chisinãu, spun cã au fost selectate persoane din douã categorii de vârstã si cu studii primare, liceale sau superioare. „Au fost intervievati oameni cu vârsta cuprinsã între 40 si 60 de ani, care în perioada comunistã erau într-o formã de educatie sau nu aveau responsabilitãti majore în societate si oamenii care au 60-90 de ani, cei care pe atunci erau maturi si aveau responsabilitãti majore în societate. Oamenii cu studii primare si medii ne-au povestit foarte frumos despre trecutul lor, despre familie si despre experiente individuale. Însã au avut rãspunsuri mai putin complexe la chestiunile legate de ideologie, de regimul comunist. Acestia, de multe ori, nu corelau ceea ce se întâmpla în localitatea lor de bastinã cu politica Uniunii Sovietice sau a României. De aceea am intervievat si oameni cu studii superioare, care au fãcut aceste legãturi si care au putut oferi rãspunsuri mai complexe”, spune directorul de proiect din Iasi. Din relatãrile reprezentantului Est Democratia, unii dintre intervievati au avut experiente dramatice în perioada comunistã, iar altii au mãrturisit povesti amuzante si educative. „Îmi amintesc cazul unei familii, care a trãit în timpul Rãzboiului Mondial. Sotul era dintr-un sat de lângã Iasi, sotia era de la Sculeni, de pe malul basarabean. Într-o zi, femeia, împreunã cu fiicele sale s-au dus în vizitã la bunici pe malul basarabean, iar, când a venit Armata Sovieticã, s-a pus granita si bãrbatul a rãmas dincolo. El a vrut sã ajungã la familia lui, însã a fost prins si bãgat într-un lagãr la Bãlti, dupã care a fost reînturnat României. Acesti oameni n-au stiut nimic unii de altii, întelegând reciproc cã celãlalt a murit. Abia dupã 15 ani, au aflat cã trãiesc si s-au revãzut”, explicã specialistul, citat de Timpul.md. Directorul de proiect povesteste si istoria unui bãrbat care, în timpul interviului, a recunoscut cã credea din copilãrie cã românii sunt oameni rãi si duri cu care nu te poti întelege, deoarece i s-a spus cândva cã jandarmii puteau sã te împuste pentru o gãinã furatã. „A trãit cu aceastã fricã de români, pânã când a fost trimis în armatã la Moscova, iar trenul, având cursa Sofia-Moscova, trecea prin Bucuresti. si a nimerit în compartiment cu un bucurestean cu care s-a înteles de minune tot drumul. Atunci nu-i venea sã creadã cã românii chiar sunt oameni de treabã”, adaugã specialistul. De aceea, au si apãrut o serie de clisee de gândire, care se pãstreazã si astãzi. „Cliseele au fost aduse din exterior, adicã au fost importate de la centru. De exemplu, în Basarabia, se construia ideea cã românii de peste Prut erau urmasi ai burgheziei sau ai jandarmilor, care i-au bãtut cândva. Iar în România, desi nu exista politicã oficialã, în acest sens, cliseele se transmiteau prin familie. Copiilor li se spunea cã, de partea cealaltã, se aflã rusii agresori. si eu, la rându-mi, care m-am nãscut în 1970, am primit aceastã educatie de la bunicul meu care a luptat la Odessa, dar si de la pãrintii mei care erau mici când a venit Armata Sovieticã în România si a fãcut ravagii”, mentioneazã istoricul, citat de site-ul din Chisinãu.
Prutul a devenit o frontierã între douã Românii
„Râul Prut a fost o axã de civilizatie româneascã, dar a devenit o frontierã, ceea ce a condus la izolarea comunitãtilor. Acestea au colaborat rar si abia în ultimii cîtiva ani intrã într-un început timid de normalizare. Aici s-au pãstrat cliseele si imaginile inamicului, inclusiv din cauza lipsei podurilor si a comunicatiilor dintre cele douã maluri, precum si din cauza sentimentului sãrãciei, care, din pãcate, este foarte puternic pe Valea Prutului. În prezent, existã doar niste colaborãri educationale si culturale, în timp ce colaborarea economicã este la un nivel foarte scãzut. Din pãcate, nu existã resurse financiare care sã permitã relatii strânse si reciproc avantajoase, care ar duce la dezvoltarea zonei”, conchide presedintele Asociatiei „Est-Democratia”, în materialul din „Timpul”. Cercetãrile din cadrul proiectului „Memorie, identitate si comunitate. Studii de istorie oralã pe Valea Prutului în România si Republica Moldova”, au fost fãcute în opt localitãti din R. Moldova: Lipcani, Costesti, Sculeni, Ungheni, Costuleni, Leuseni, Leova, Cantemir si sapte localitãti din România: Rãdãuti-Prut, Stefãnesti, Bosia-Ungheni, Costuleni, Vetrisoaia, Fãlciu si Albita, mai anuntã colegii de la timpul.md.
