Încă de la aflarea, pe surse, despre intenţia de candidatură la alegerile parlamentare a fostului primar Gheorghe Nichita, „Ziarul de Iaşi” i-a solicitat acestuia un interviu. Acesta a avut loc ieri, după conferinţa de presă în care Nichita şi-a anunţat candidatura, dar fostul primar l-a întrerupt în momentul în care a fost întrebat despre corupţia din Primărie şi dacă i s-a oferit sau a luat vreodată mită. El a spus că întrebările ar fi tendenţioase, drept pentru care a încheiat dialogul. Pe tot parcursul interviului, Nichita a evitat să se pronunţe clar asupra unor lucruri ce ţin de dosarele în care este anchetat sau trimis în judecată.
ZDI: – Domnule Nichita, ştim că aţi declarat în mai multe rânduri că nu vorbiţi despre dosarele penale în curs. Totuşi, în momentul de faţă, nu aveţi această interdicţie juridică şi, având în vedere că cereţi din nou votul ieşenilor, considerăm că trebuie să daţi un răspuns cu privire la aceste dosare. Nu neapărat presei, cât oamenilor cărora le cereţi votul. Aşadar, sunteţi vinovat măcar de o infracţiune dintre cele de care vă acuză procurorii?
Gheorghe Nichita – Dacă dumneavoastră aţi veni în sala de judecată şi aţi observa, eu am ales procedura, în ambele dosare, a dreptului comun. Asta înseamnă să îmi apăr nevinovăţia. Şi dacă merg pe această procedură, nu are sens să discutăm mai mult. Din dosare, ceea ce se întâmplă, nu pot să spun, e normal să nu spun. Am început să capăt şi eu experienţă, acum, stând prin sălile de judecată, de ce nu trebuie să spui. Pentru că riscul este, la un moment dat, să fii interpretat greşit chiar de instanţă. Şi să încerci cumva să transmiţi mesaje martorilor sau altora care sunt implicaţi în aceste instanţe. Un lucru vă spun, dacă eu nu vorbesc despre dosarele mele: cel care vă poate da amănunte, cum va considera de cuviinţă, este avocatul meu, domnul avocat Nechita Ioan (n.r. – numele corect, Nechita Ionel), puteţi să îl sunaţi şi el o să vă spună de fiecare stadiu al procesului, fie cel de la Iaşi, fie cel de la Bucureşti. Cert este un lucru: că îmi apăr nevinovăţia în continuare. Am greşit uman, dar nu penal.
