Când eram la scoala, ne mândream ca satul nostru este trecut pe harta tarii, ca loc de unde, de sute de ani, se extragea petrol, fiind printre primele localitati de unde titeiul se scotea, la inceput, prin saparea unor gropi, incarcat, apoi, in cazi de lemn, oamenii il transportau cu carutele prin satele invecinate si il vindeau. Gazari li s-a spus, si asa le-a ramas numele. Prin anii ’50, au inceput forarea si extragerea titeiului in regim industrial, toti oamenii lucrau la sonde, fie la foraj, fie la extractie si productie.
Dimineata satul se golea de barbati, se duceau, pe jos, zeci de kilometri, la Zemes, Tajbuga, Chetrosu, Solont, Modârzau, Lucacesti, Cucuieti, pe toate dealurile si muntii unde se descoperea câte un zacamânt. Faceau parte din marea familie a petrolistilor din zona Moinesti. Noi, copiii, nu doream altceva decât sa devenim petrolisti. Si multi, foarte multi si-au indeplinit visul. Dupa multi ani, intreprinderile de foraj sau de extractie au pus la dispozitie masini, carosate, pentru muncitori, sa fie la timp la sonda, dupa aceea autobuze. Boierie.
A fost o poveste frumoasa, insa s-a sfârsit dramatic. Dupa 1995 – 2000, intreprinderile de foraj si-au incetat activitatea, iar cele de extractie au redus drastic salariatii. Practic, Solontul s-a umplut, acum, de someri, visul s-a sfarâmat, singurele ocupatii fiind la munca câmpului sau pe la diferite societati care, si acelea, abia isi mai trag sufletul. Un vis tot le-a mai ramas: sa vada drumul comunal Solont – Cucuieti asfaltat.
– See more at: http://www.desteptarea.ro/gazarii-din-solont-vor-avea-drumuri-asfaltate/#sthash.QCtwtWBD.dpuf
