Nu e usor deloc sã ajungi prefect în timpul domniei lui Orban. În primul rând nu trebuie sã fii somer sau florar, conditia obligatorie e sã fii functionar public cu state vechi. Si uite cum Arcãleanu a descãlecat din canale direct la Casa de Pensii, la accidente…de muncã. Acum are si omul un ban cinstit dintr-o muncã relaxantã de la birou. Si cine credeti cã este angajatorul sãu? Chiar omul care râvneste la scaunul de prefect ca nimeni altul, Isabel de la Pensii. Dar destinul a fãcut ca doar unul sã ajungã prefect si, ca de obiciei, Cenusãreasa de la biroul din fund are acest privilegiu. Dar a apãrut si un mare neajuns. Oricât ar vrea partidul sã-l numeascã prefect pe Arcãleanu, nu prea se poate. Si asta o spun analistii juristi. Cicã ar trebui vreo sapte ani de muncã pe functii corespunzãtoare studiilor superioare. Cum Marius n-a prea lucrat la stat, îi este cam vreu sã strângã vechimea. Mult timp el a fost florar, director la o firmã de pazã, consilier local s.a.md. Si cearta e mare. La Bucuresti e dorit Isabel, la Vaslui, subalternul sãu de la departamentul Accidente de Muncã. Si parcã vedem cã din balansul acesta se enerveazã Orban si numeste un prefect de la PMP. Cum ar fi, de exemplu, Bichinet. Are si vechime, ba chiar ar ajunge direct în Corpul Înaltilor Functionari Publici. Numai sã fie acasã, fiindcã am auzit cã ar fi plecat la Predeal, sã se aeriseascã si sã cânte la acordeon pacientilor de la Sanatoriul de Nevroze.
