MOMENT ANIVERSAR … Conducerea Teatrului Victor Ion Popa din Bârlad a pregãtit mai multe spectacole pentru aniversarea celor 70 de ani de existentã. „În 1955, într-o searã de decembrie (28), gongul dãdea pentru prima oarã emotii tuturor… Cortina se ridica, dezvãluind o lume în care imaginatia si visarea nu au nicio îngrãdire…Pentru multi dintre spectatori, a fost doar o zi ca oricare alta din calendar, însã pentru Teatrul VICTOR ION POPA aceasta a reprezentat linia de start într-o viatã pe care i-o dorim infinit mai lungã decât cei 70 de ani care au trecut pânã acum! Primul spectacol a fost „Mielul turbat”, de Aurel Baranga, în regia lui Sicã Alexandrescu. De atunci, s-au jucat, în sute de spectacole, vietile a mii si mii de caractere, între care, mãcar o datã, ne-am regãsit fiecare dintre noi…Pentru a sãrbãtori cei 70 de ani de teatru, v-am pregãtit câteva momente speciale”, au transmis organizatorii.
JOI, 13 noiembrie, ora 19.00, spectacolul REGINA MAMÃ, de Manlio Santanelli, cu Oana Pellea si Marius Manole.
Oana Pellea, fiica marelui actor, are numai cuvinte de laudã pentru aceastã piesã de teatru. „Un text minunat. E comedie? Da. E si dramã? Da. E Teatru? E Viatã? s…t O mamã si un fiu. Douã generatii, douã lumi, dar un unic Univers. E multã iubire si duioșie în Universul lor, sunt lumini si umbre, conflicte si împãcãri, glume si acuze, regrete, emoție si hohote de râs… Vi se pare cunoscut? Nu-i așa cã sunã a Viatã?”, spune artista. Colegul de scenã, Marius Manole, descrie piesa astfel: «Un text minunat, care a fãcut istorie. Douã personaje care, sub masca duritãții, ascund o vulnerabilitate incredibilã. În perioada asta a vieții noastre, ne e mult mai comod sã fim agresivi, sã atacãm, sã fim pe picior de rãzboi. E aproape rușinos sã mai spui „mi-e dor”, „mulțumesc”, „te iubesc”. Ne ferim sã ne arãtãm slãbiciunile – cu prietenii, cu colegii, chiar si cu pãrinții noștri. Dar iubirea nu stã deoparte; vine peste tine, chiar și atunci când fugi de ea».
VRÃJITOARELE DIN SALEM
VINERI, pe 14 noiembrie, de la ora 18,30, pe scena teatrului bârlãdean se joacã VRÃJITOARELE DIN SALEM, de Arthur Miller, de la Teatrul Municipal Bacovia. Între anii 1692 – 1693, în Salem (si nu numai) peste 150 de oameni au fost arestati pentru vrãjitorie… Autorul face din acest proces o metaforã, o aducere-aminte a faptului cã ratiunea, uneori, esueazã. Prin fricã, psihoza colectivã atinge dimensiuni uriase, iar omul devine usor de manipulat. Când societatea se confruntã cu dificultãti, e nevoie, întotdeauna!, de un vinovat. Prin urmare, fiecare epocã va avea propriile „vrãjitoare”.
TAKE, IANKE si CADÂR, piesa eternã care te face sã râzi, desi o vezi a nu stiu câta oarã
Sâmbãtã pe 15 noiembrie, de la ora 18,30, spectacolul aniversar TAKE, IANKE si CADÂR, de V. I. Popa, revine pe scenã. De ce TAKE, IANKE sI CADÂR? Pentru cã autorul este Victor Ion Popa, pentru cã actiunea se petrece la Podul Pescãriei, pentru cã este o piesã de care ti se face dor si te întorci la ea fascinat de frumusetea replicilor. Cum sã nu-ti doresti sã retrãiesti povestea simplã, plinã de umor si finã ironie, a iubirii dintre doi tineri – unul crestin, altul „ovrei” – ajutati de un turc sã treacã peste prejudecãti si sã se cãsãtoreascã? Dincolo de poveste, textul are un mesaj cald, sentimental, cu umor, scris cu mestesug si plin de replici memorabile. Misterul succesului e simplu: se joacã o piesã în care sentimentele sunt de tolerantã, de prietenie si de iubire, o piesã cu haz, care se bazeazã doar pe cuvânt. Scrisã în 1933, când mediul multietnic era puternic si la Bârlad, piesa impresioneazã prin vivacitatea verbalã a personajelor. Pentru Take si Ianke, vorbãria este un mijloc de alungare, dar si de rezolvare, a grijilor. „Eu, dacã nu vorbesc, mã otrãvesc!” – e replica lui Ianke ce subliniazã faptul cã discursul creeazã lumea; în lipsa lui, devenim strãini si stingheri, îndepãrtati unul de altul…
