UMBRELE ISTORIEI… Cât de usor reuseste, iatã, umbra unui trecut care pãrea demult îngropat în cãrtile de istorie, sã ajungã în prezent, la fel de rece si înspãimântãtoare! Pe 1 martie 2022 s-au împlinit 73 de ani de la moartea Episcopului Grigorie Leu, cel pe care bolsevicii l-au executat cu mâna prim-ministrului Petru Groza, dupã ce Ierarhul a respins constant si fãtis actiunile nefaste ale rusilor. Acum, dupã 73 de ani, primãvara este din nou marcatã de rusii, care, iatã, iar seamãnã rãul si moartea peste cei care nu li se supun. Comemorarea Episcopului Grigorie, care a avut loc ieri, în curtea Catedralei, în cadrul unei slujbe oficiate de Episcopul Ignatie al Husilor, a avut, asadar, o umbrã de tristete si îngrijorare. Prin oras, prin diferite locuri, cetãtenii ucraineni fugiti din calea rãzboiului declansat de rusi, sunt mãrturie vie cã ceea ce spunea Episcopul Grigorie Leu despre „balaurul rosu” si setea lui de sânge nu era decât un adevãr greu, de care posteritatea ar fi trebuit sã tinã mai mult seama.
„Grigorie Leu a fost un anticomunist convins, luând atitudine împotriva acestui sistem social-politic bazat pe ateism. Cu precãdere, încã din vremea când era arhiereu vicar, la Iasi, opozitia sa fatã de aceastã orânduire socialã o argumenta cu exemple nefaste din tãrile unde ea a fost acceptatã, dar si cu sustineri si argumentãri de ordin teologic si national. Dupã 1944, pe fondul schimbãrilor social-politice intervenite în tarã, a devenit mai rezervat în exprimãrile publice, evitând atitudinile care puteau sã dea impresia de angajare politicã în noile conjuncturi. Atitudinile anticomuniste manifestate deschis înainte de 1944, ostilitatea, nemultumirile si reprosurile fatã de noul regim politic, exprimate în mod direct sau indirect, l-au adus în atentia Sigurantei si apoi a Securitãtii încã din primii ani de afirmare represivã a noului regim. Dupã alungarea Regelui din tarã s-au accentuat presiunile asupra episcopului, mai ales cele de naturã administrativã, fatã de care a mentinut, cât i-a stat în putintã, aceeasi atitudine rezervatã, de rezistentã, cu rãbufniri de nemultumire si dezaprobare. În august 1947 a fost acuzat public în Parlament cã este un admirator al regimului antonescian, cã a fost sustinãtor al rãzboiului împotriva URSS, cã nu s-a încadrat politic si ideologic la cerintele timpului si cã face opoziție fãtisã regimului fiind promonarhist si reactionar, pentru toate acestea cerându-se trimiterea sa în judecata instantelor civile si bisericesti. (…) În februarie 1949, prin Decretul privind aprobarea statutului pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Române, promulgat de Prezidiul Marii Adunãri Nationale, a fost desfiintatã Episcopia Husilor. (…) Spre sfârsitul lunii februarie 1949, episcopul Husilor a fost chemat la Bucuresti de patriarhul Iustinian, unde a stat mai multe zile, expunându-si pozitia si prezentând în Sinod nedreptãtile care i se fãceau. La 25 februarie 1949 a fost invitat la Guvern pentru consultãri în problemele incriminate de demersurile sale repetate. În discutia purtatã cu presedintele Consiliului de Ministri, Petru Groza, episcopul Grigorie a abordat punctual toate hotãrârile statutare ale noului decret de functionare a Bisericii Ortodoxe, evidentiind daunele ce se aduc intereselor majore ale Bisericii si ale românilor în general. (…) Episcopul Grigorie Leu a fost apoi invitat de cãtre primul-ministru la o masã protocolarã unde nu a servit decât o cafea”, dupã cum transmite site-ul Episcopiei Husilor. Cafeaua a fost otrãvitã, fapt care avea sã se dovedeascã oficial abia în iulie 2021. Pe 1 martie 1949, Episcopul Martir Grigorie Leu a decedat la resedinta episcopalã de la Husi.
