ISTORIE… Orice demers interpretativ vizând reprezentarea Holocaustului în discursul public românesc trebuie sã facã distinctia între cazul generic european – mãsurile discriminatorii si exterminatorii initiate si puse în practicã de Germania nazistã, aliatii si colaboratorii sãi – si particularitatea cazului românesc: deportarea si exterminarea de cãtre autoritãtile române a evreilor din Basarabia si Bucovina, precum si a unor evrei din alte zone ale României în Transnistria: exproprierea bunurilor, concedierea de la locul de muncã, utilizarea evreilor la muncã fortatã, executiile masive din timpul pogromurilor, îndeosebi cele din Bucuresti si Iasi; deportarea în lagãrele mortii a evreilor din nordul Transilvaniei de cãtre autoritãtile maghiare si germane. Pogromul de la Iasi din 27-29 iunie 1941 a fost unul dintre cele mai violente pogromuri din istoria evreilor din România, initiat de generalul Ion Antonescu, secondat de autoritãtile publice locale împotriva cetãtenilor de etnie evreiascã din orasul Iasi. În conformitate cu datele prezentate de autoritãtile române, în cele trei zile au fost ucisi 13.266 de evrei. Conform recensãmântului din 1930, Iasiul avea o populatie de 102.872 cetãteni dintre care 34.662 evrei.
La 22 iunie 1941, conducãtorul statului a ordonat armatei române trecerea Prutului pentru eliberarea Basarabiei si a nordului Bucovinei, anexate fortat de URSS în iunie 1940. România a intrat în rãzboiul antisovietic alãturi de Germania nazistã. În acest nou context, primul eveniment tragic al istoriei evreilor români a fost pogromul de la Iasi (29 iunie – 6 iulie). S-a desfãsurat la ordinul lui Ion Antonescu, care dorea ca orasul, fiind aproape de front, sã fie curãtat de cãtre toti evreii. Sectia 2 a Cartierului General al Armatei Române si Serviciul Soecial de Informatii au pregãtit terenul pentru pogrom si au elaborat pretextul pentru pedepsirea populatiei evreiesti. Pregãtirea pogromului de la Iasi a avut cinci etape de desfãsurarea: 1. rãspândirea de zvonuri cã evreii au tras asupra armatei; 2. atentionarea românilor despre ce urma sã se întâmple; 3. cresterea colaborãrii populare cu fortele de securitate; 4. marcarea caselor crestine; 5. incitarea populatiei la crimã, viol si jaf. Soldatii români si germani, la care s-au adãugat localnicii, au început operatiuni de „identificare” si „pedepsire” care au degenerat rapid într-un pogrom (jafuri, crime, violuri, devastãri, arestãri). Arestatii au fost dusi în curtea Chesturii Politiei. În curtea Chesturii, violentele au continuat, iar în jurul orei 14:00, soldatii germani, jandarmii si politistii români au deschis focul în plin asupra evreilor. La 29 iunie 1941, Mihai Antonescu a ordonat deportarea tuturor evreilor din Iasi. Pânã la urmã, cu mici exceptii, au fost deportati bãrbatii. Autoritãtile române au organizat douã trenuri, cunoscute sub numele de „trenurile mortii” – cu care sã se execute aceastã deportare. Evreii supravietuitori ai evenimentelor din zilele precedente au fost dusi spre garã, unde au fost suiti cu forta în vagoane de marfã:1. „Trenul mortii” care a plecat de la Iasi spre Cãlãrasi avea 2530 la plecare si doar 986 au ajuns la destinatie dupã sapte zile, iar 1544 au decedat pe drum; 2. „Trenul mortii” spre Podul Iloaiei avea 1900 de evrei la plecare, dintre care 977 au decedat pe drum, iar 993 au rãmas în viatã. În raportul oficial, autoritãtile române au afirmat cã 1900 de evrei au fost suiti în tren si „numai” 1194 au murit. Conform tabelelor cu decedati întocmite de sinagogile din oras, în 1943, în timpul pogromului de la Iasi, au fost ucisi între 13266 si 14.850 de evrei.
„De ce este necesar sã se comemoreze anual Holocaustul evreiesc? Nu este prea mult?”
Iancu Tucãrman (n. 1922), supravietuitor al „trenului mortii” Iasi-Podu Iloaiei, a decedat la vârsta de 98 de ani, la 8 ianuarie 2021, fiind infectat cu noul coronavirus, anuntul fiind fãcut de ambasadorul Israelului în România, David Saranga, dupã ce în octombrie 2020 fusese sãrbãtorit la împliniarea vârstei de 98 ani. Ambasadorul a dezvãluit cã bunul sãu prieten (I. T.) compara efectele COVID-19 cu un Holocaust care nu alege pe nimeni. La sfârsitul lui iunie 2006 s-au împlinit 65 ani de la marea tragedie a evreulor ieseni din 28-30 iunie 1941, cunoscut sub numele de Pogromul de la Iasi. Participant la Conferinta internationalã „Pogromul de la Iasi – prologul Holocaustului în România”, desfãsuratã în ziua de 28 iunie 2006, în Sala Senatului Universitãtii „Al. I. Cuza”, supravietuitorul amintit relata: „…în mod obisnuit, ne serbãm ziua de nastere o datã pe an. Eu mi-o serbez de douã ori. O datã în ziua în care m-am nãscut si a doua oarã în ziua de 30 iunie, când consider cã am renãscut ca supravietuitor al „trenului mortii” Iasi-Podu Iloaiei din 30 iunie 1941, tren în care am fost îmbarcati, în vagonul meu, 137 de evrei din care am supravietuit numai opt, restul de 129 au trecut în nefiintã sufocati si deshidratati”. Iancu Turcãrman avea 19 ani când s-a trezit împins într-un vagon în care mai erau 137 de persoane. Tot cu acest prilej, regretatul supravietuitor afirma cã s-ar putea ca unul dintre participantii la conferintã sã se întrebe de ce este necesar ca anual sã se comemoreze Holocaustul românesc si Holocaustul celor sase milionae de evrei decedati în timpul celui De-al Doilea Rãzboi Mondial. Ei bine, un rãspuns la aceastã întrebare a fost dat cu mai multi ani în urmã de regretatul presedinte al Federatiei Comunitãtilor Evreiesti din România, sef rabinul Mooses Rosen. Un bun prieten al sãu neevreu l-a întrebat: „De ce este necesar sã se comemoreze anual Holocaustul evreiesc? Nu este prea mult?”. Acesta i-a rãspuns: „în primul rând, este o datorie a noastrã sã aducem un omagiu victimelor cãrora li s-a luat viata pentru cã s-au nãscut evrei. În al doilea rând, pentru cã asemenea evenimente odioase sã nu se mai întâmple nicãieri pe glob. În al treilea rând, sã atrag atentia cã dacã cumva, fereascã Dumnezeu, în viitor va avea loc un Holocaust, acesta nu va mai privi numai pe evrei”.
(Prof. Constantin Focsa)
așa zisul pogrom de la Iași.
o invenție.
Mergi și termina măcar 10 clase