Mihaela Cãtãlina APOSTU
În fiecare zi ochii si gândurile noastre alunecã mãcar pentru câteva clipe asupra paginilor unui ziar. Ne este absolut indispensabil sã nu ne punem la curent cu noile informatii, fie cã ne intereseazã rubrica de sport, fie cã dorim sã aflãm ce se mai întâmplã prin tarã, fie cã doar consultãm rubrica de mondenitãti. În acceptiunea modernã ziarul înseamnã tot ceea ce este nou si spectaculos, dar oare pentru societatea secolului trecut, ziarul reprezenta acelasi lucru? Era sau nu o simplã „cugetare de 1 ban pe zi”, asa cum îl definise, într-un mod cu pronuntat caracter ironic cunoscutul istoric Nicolae Iorga? Sau pentru societatea de atunci ziarul reprezenta mult mai mult, el îmbrãtisa idei, sentimente, trãiri, exprima politica vremii , idealurile unei natiuni? Ne rãspund acestor întrebãri noii fondatori ai periodicului „Vocea Tutovei”, la 50 de ani de la prima aparitie a publicatiei, în numãrul festiv marcãrii acestui eveniment (nr.24 din 1-15 mai 1942) „ Ziarul ne e prieten si sfãtuitor. El ne poate fi si bun îndrumãtor si aprig otrãvitor. În ziar putem gãsi si un critic drept dar si un dusman pãtimas, ziarul ne deschide fereastra sufletului nostru, mai este si un informator bine cãutat spre a aduce vesti din toata lumea si din tot universul , începând cu orasul local, trecând la viata tãrii si întinzând mereu raza de cunoastere. Conducerea maselor si viata natiunilor atârna si de influenta si rãspândirea ziarelor. Ele hotãrãsc curente si înfãptuiri în directia culturii, literaturii moralei, sociologiei, economiei si mai ales contribuie la cimentarea puterii de vitalitate a unei natiuni.”
„Rostul unui ziar” , asa cum se numea articolul din care am citat mai sus, se dorea a fi, ca în zilele noastre, dreptul la replicã al ziaristilor fatã de expresia ironica a lui Nicolae Iorga. Dorind sã justifice pe deplin faptul cã istoricul s-a grãbit fãcând aceastã afirmatie, autorul articolului a creionat câteva din calitãtile pe care trebuie sa le aibã un ziar pentru a-si îndeplini menirea specificã: În acceptiunea societãtii, ziarul trebuie: „sã cuprindã în paginile sale idealul neamului si poporului, sã pãstreze cu sfintenie traditiile si sã o armonizeze cu vremurile noi, sã prezinte trecutul pentru a forma o constiintã nationalã, sã cultive frumosul începând cu sentimentul patriotic si entuziasmul eroic, sã îndemne societatea la muncã rodnicã pentru propãsirea patriei, sã lege suflete si inimi , sã fie prieten bun si în acelasi timp si critic, dar un critic blând, întelegãtor si nu rãu si invidios. Dar oare aceste cuvinte exprimau realitatea sau erau doar simple „forme fãrã fond”? Colectia de ziare vechi aflatã în depozitul Serviciului Judetean al Arhivelor Nationale Vaslui reuneste doar câteva mici fragmente din aceastã intensã activitate publicisticã a judetului, pãstrându-se un numãr extrem de mic, aproape insignifiant de periodice ale secolelor trecute, numere rãzlete din perioada anilor 1890-1937, dar care compenseazã din plin prin valoroasele informatii care se destãinuie cititorului.
Caracterizând în ansamblu intensa activitate ziaristicã a secolelor trecute, devenim si noi tributari ideii cã ziarul nu este numai simpla cugetare de 1 ban pe zi, ziarul are un scop bine determinat, el trebuie sã creeze si sã dezvolte idei, sã critice idei, sã exprime idealuri nationale, sã cultive frumosul, sã ofere modele si eroi de urmat, sã prezinte deopotrivã calitãti si vicii. În ceea ce priveste frumosul, nicicând ziarele nu au abundat mai mult ca în acea perioadã de idei si idealuri exprimate în cele mai frumoase moduri literare, proverbe si pilde despre viatã, oameni, frumos, urât, succes, esec, politicã, culturã, demagogie, oratorism, poporanism, expresii emotionante, îndemnuri, ironii fine, critici, epigrame halucinant de realiste, poezii, dezbateri atent justificate, spirit critic jurnalistic, sau de exagerãri voite sau motivante. Ziarul oglindea astfel o societate vie ce se hrãnea deopotrivã cu idealuri, ambitii, egoism, rãutate, vorbe goale sau îndemnuri vibrante, care prefera cultura francezã fatã de proprii ei semeni, dezbinatã de partide, idei radicaliste, liberale sau conservatoriste, o societate ahtiatã dupã moda francezã, dupã expresii sic, care-si punea întrebarea dacã Eminescu a fost sau nu un geniu, care nu stia cine a fost Vlahutã, si nici nu citea nimic din scriitorii români, care râdea când auzea de cafea ca o alternativã la alcool, dar care îmbrãtisa rapid moda ochelarilor de soare, de parcã in oras S-au înmultit chiorii si orbii .
Ziarul „seamãnã” idei si culege reaatii, comportamente. El creeazã curente, valori, idealuri, directii. Formeazã si oferã diversitate, cultivã pasiuni, constiinte, oferã solutii, laudã, criticã, jigneste, creeazã si modeleazã personalitãti.
