În primul trimestru al lui 2013, economia autohtonã s-a situat pe locul trei în Uniunea Europeanã, dupã Letonia si Lituania, în ceea ce priveste evolutia fatã de aceeasi perioadã a lui 2012.
Într-o conferintã organizatã la Guvern în ianuarie 2012, un expert din cadrul Ministerului Afacerilor Europene prezenta, în premierã, calendarul actiunilor pe care autoritãtile urmau sã le bifeze în vederea pregãtirii pentru exercitiul financiar 2014-2020.
Spilcuim din documentul prezentat la acea vreme: în perioada mai-iulie trebuiau puse la punct analizele socioeconomice ale tãrii, apoi, pânã în septembrie urmau sã fie definite „nevoile de dezvoltare si prioritãtile strategice de dezvoltare”, pentru ca în septembrie 2012 sã fie deja stabilitã lista de programe operationale pentru urmãtorul interval.
Prin toamnã, pe site-ul Ministerului Fondurilor Europene (MFE) apãrea un nou calendar, în care activitãtile fuseserã decalate cu câte trei luni. Automat, discutiile privind întârzierile nejustificate ale autoritãtilor de la Bucuresti s-au întetit, iar tot mai multi specialisti s-au arãtat îngrijorati de stadiul nefericit al programãrii.
Ulterior, lucrurile s-au calmat, functionarii din minister si-au continuat treaba de „laborator”, cum le place atât de mult sã-si alinte activitatea. Acum suntem aproape de finalul lui mai, toate documentele anterioare de programare au dispãrut si au fost înlocuite de o nouã „foaie de parcurs”. Din comunicatele publicate pe site-ul MFE, aflãm cã, „începând cu luna martie 2013, partea românã a avansat în elaborarea analizelor socioeconomice” – analize care, sã ne amintim, trebuiau finalizate în vara anului trecut. Cu jumãtate de an înainte de demararea noului exercitiu financiar, nu avem încã un document final cu nevoile de finantare ale tãrii.
Domnul Goe, pe ruta Bucuresti-Bruxelles
Opinia Comisiei Europene asupra acestor întârzieri nu ajunge la urechea publicului, întrucât autoritãtile au preferat ca, pânã în toamnã, discutiile sã aibã loc exclusiv la nivel informal. În urmã cu o lunã, însã, site-ul cursdeguvernare.ro a publicat o scrisoare trimisã de la Bruxelles pe adresa MFE, relevantã în privinta nivelului acestor discutii. Cum au decurs lucrurile, pe scurt: în luna ianuarie, reprezentantii Executivului român au prezentat, în cadrul unei întâlniri cu oficiali europeni, un pachet de negociere constând într-o listã de prioritãti sectorale ale fiecãrui minister. Discutiile au fost oprite, întrucât Comisia se astepta la prezentarea unor „linii strategice” bazatã pe analize socio-economice, or, dupã cum aminteam mai sus, aceasta este o etapã încã nedepãsitã de Guvern.
La finalul lui februarie, MFE a retrimis pachetul de negociere, într-o formã aproape neschimbatã, respinsã din nou de CE. Prin urmare, În 7 martie 2013, un înalt reprezentant al Comisiei i-a scris ministrului Fondurilor Europene cã la prima întâlnire „toate ministerele au expus propriile lor nevoi sectoriale, fãrã a fi sustinute de o viziune strategicã (…) Din pãcate, contributia primitã pe 19 februarie confirmã încã aceastã primã analizã. Însirã o listã de nevoi sectoriale, adresatã serviciilor Comisiei, fãrã necesarul arbitraj preliminar, fatã de o viziune strategicã de dezvoltare preliminarã.
În aceste conditii, propunerea fãcutã de Guvernul României nu întruneste încã minimele conditii de calitate si credibilitate pentru a permite un dialog informal eficient privind viitoarele documente de programare”. Potrivit unor surse din piatã, întârzierile repetate, dar si neseriozitatea autoritãtilor române în tratatarea acestei teme, pot avea drept consecintã amânarea absorbtiei primelor fonduri structurale din urmãtorul exercitiu financiar pânã în decembrie 2014.
Traininguri de zeci de milioane de euro
De vinã pentru nerespectarea calendarului sperat este, o spun toti actorii implicati, slaba instruire a functionarilor publici. În actualul cadru financiar, pregãtirea acestora a fost asiguratã prin douã programe: POAT (Asistentã tehnicã) si PODCA (Dezvoltarea capacitãtii administrative). Celor douã programe le-au fost alocate prin fonduri structurale circa 380 de milioane de euro, din care pânã acum au fost fãcute rambursãri de aproape 83 de milioane de euro.
Eficienta autoritãtilor publice în gestionarea fondurilor este vizibilã si în rata de absorbtie: desi cele douã programe raporteazã cele mai bune ponderi din totalul celor sapte, acestea sunt, totusi, inexplicabil de reduse: în final, dacã nici institutiile statului, aceleasi care au contribuit la identificarea nevoilor de investitii si la structurarea sistemului de finantãri, nu reusesc sã atragã banii publici, cum ar putea spera la indicatori mai fericiti ONG-urile sau micile firme din tarã?
Ce spun actorii direct implicati
