Invatamantul vrancean este de astazi mai sarac!
Din multitudinea de stele care lumineaza lumea minunata a scolii vrancene, a căzut o stea! A mai căzut o stea! S-a desprins luminos şi totuşi dramatic de pe cerul existenţei noastre, a părăsit colţul nostru de spaţiu şi timp şi a plecat să se alăture celor care, de la o vreme, se duc şi se tot duc şi ne lasă pe noi aici tot mai împuţinaţi, tot mai săraci. A plecat spre limanul cel lin iubita noastră colega, educatoare MARIA TATU (fosta TOLEA), promotia 1974 a Liceului Pedagogic Focsani şi a luat cu ea toate ipostazele în care sufletul ei nobil şi generos a ars viu şi neostoit. A plecat Maria – fiică, Maria – mamă, Maria – soţie, Maria – bunică, Maria – soră, Maria – prietenă, Maria -camaradă, Maria – ctitoră şi încă multe alte ipostaze pe care doar Bunul Dumnezeu le cunoaşte în întinderea, în valoarea şi în virtutea cu care au fost îndeplinite într-o viaţă de om exemplară. Călătoare în acest spaţiu mirific al lumii noastre, călătoare vremelnică între cele două determinări de timp (naştere şi moarte) MARIA TATU a fost, mai presus de toate, un dascal de primă linie, cu o chemare specială pe un taram al unui destin ce trebuia împlinit. Şi l-a împlinit până la capăt cu demnitate si abnegatie, cu daruire si pasiune. Dumnezeu a hotărât sa o ia la el mult prea devreme, poate pentru a-i tine de urat sotului, plecat si el mult prea devreme dintre noi. Pe cei doi copii, Roxana şi Alexandru i-a iubit mai mult decât ochii din cap, asa cum isi iubea ginerele si pe cei doi nepoti.
