În urmă cu 98 de ani, delegaţii Basarabiei alegeau cu majoritate de voturi unirea provinciei la statul român după o „pribegie“ de mai bine de un secol, timp în care a fost parte componentă a Imperiului Rus. Totuşi, un mare om politic din perioada interbelică, chiar şi fost preşedinte al Consiliului de Miniştri pentru o scurtă perioadă, spune în memoriile sale că procesul de unificare a fost mult mai complex. Şantajul şi coruperea cu bani a delegaţilor din Sfatul Ţării au fost printre armele folosite în „subteranele“ politicii româneşti pentru realizarea acestui deziderat. Cu toate că volumele cu amintiri ale lui Constantin Argetoianu au văzut lumina tiparului în primii ani de după Revoluţia din 1989, multe din informaţiile cuprinse în aceste cărţi sunt şi astăzi necunoscute publicului larg. Într-unul din acestea, Argetoianu îl acuză direct pe Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului Ţării, că a primit suma de două milioane de lei de la reprezentanţii guvernului conservator condus de Alexandru Marghiloman pentru a vota corespunzător. „Destule lucrări istorice de după 1989 au atins problema intrării Basarabiei în componenţa statului român şi situaţia din perioada interbelică. Însă, din diferite raţiuni, cele mai multe politice, identitare, perspectivele critice asupra evenimentelor de la începutul anului 1918 sunt extrem de firave. Istoriile şi/sau memoriile oficiale oferă interpretări ale trecutului care se pot afla în contradicţie cu analizele oneste. Iar aceasta se poate întâmpla oriunde, nu doar în România. Cred că «istoria pioasă» nu ne ajută deloc atunci când vine vorba de înţelegerea a ceea ce s-a întâmplat în anul 1918, în mod particular în cazul evenimentului din 27 martie“, spune istoricul Dorin Dobrincu, cercetător ştiinţific la Institutul „A.D. Xenopol“ din cadrul Academiei Române.
