Maestrul Ion Grigore, patriarhul cu ochi albaştri, pictorul, despre care criticul de artă Valentin Ciucă scria că era „dăruit cu har de creator, ca zugravii anonimi ai medievalităţii ştefaniene”, a fost condus sâmbătă, la Suceava, pe ultimul drum, pentru a-şi găsi apoi loc de veşnică odihnă în cimitirul din localitatea natală Corni.
Membrii familiei, prietenii, colegii de breaslă artistică, toţi cei care, aşa cum a remarcat părintele protopop Vasile Irimia la slujba creştină de despărţire de la Biserica „Învierea Domnului”, l-au preţuit pe cel care „a ars pentru ca să-i lumineze pe cei din jurul său” i-au adus un ultim omagiu în sfântul lăcaş, pe care artistul l-a împodobit cu pictura murală interioară, cu icoanele catapetesmei şi cu mozaicul exterior între anii 1982 – 1988.
Artistului plastic Ion Grigore i s-a adus mai întâi un omagiu la căpătâi în sala polivalentă care-i poartă numele, din incinta aşezământului socio-cultural din apropiere, după care corpul neînsufleţit a fost introdus în biserică pentru oficierea slujbei de despărţire.
Au sosit la căpătâiul maestrului Ion Grigore oameni care l-au cunoscut, l-au preţuit şi l-au admirat, mulţi dintre ei cu recunoştinţă pentru c-au fost studenţii săi, sau au fost remarcaţi şi recomandaţi de el în lumea artistică.
După ceremonia religioasă de la Suceava, corpul neînsufleţit al maestrului Ion Grigore a fost transportat şi înhumat în cimitirul din Corni, satul său de baştină.
