În ultima perioadă, tot mai mulţi oameni mă întreabă atât în Moldova, cât şi peste hotarele ţării: „Ar putea oare Plahotniuc să se transforme dintr-o „problemă” într-o „soluţie” pentru RM?”. Însăşi apariţia unei asemenea întrebări este un semn alarmant, dar este şi un subiect aparte pentru dezbateri.
Răspunsul meu: „Nu, nu poate” şi anume din trei motive:
1. În ultimii şapte ani, începând cu 2009, Plahotniuc este parte indispensabilă a guvernării. O guvernare, rezultatele căreia nu pot fi numite decât dezastruoase. Plahotniuc şi cei din jurul său sunt responsabili pentru tot ce se întâmplă în ţară, pentru tot ce a făcut guvernarea, o parte din care a fost cumpărată de Plahotniuc. Toate discuţiile despre faptul că înainte de Guvernul Filip vinovaţi de tot răul au fost Filat, Leancă, Streleţ, PLDM, PCRM şi alţi oameni, dar numai nu Partidul Democrat – sunt aberaţiile ipocriţilor. În practica formării Guvernului şi a administraţiei de stat funcţionează „principiul cabinetului”: dezacordurile se elimină în urma dezbaterilor şi luării deciziilor în Guvern (în majoritatea parlamentară etc.).
După luarea deciziei sau o pui în aplicare, sau te retragi. Cineva îşi reaminteşte despre plecarea miniştrilor sau deputaţilor PD din majoritatea de guvernare (votul pentru demisia lui Filat – răzbunarea personală a lui Plahotniuc)? Eu – nu.
PD şi personal Plahotniuc, care controlează în totalitate partidul şi principalele instituţii în acest stat (astăzi pe toate), sunt responsabili pentru încălcarea Constituţiei, atacurile raider, pentru furtul miliardului, pentru inactivitatea procuraturii, pentru prăbuşirea sistemului bancar – pentru TOT.
Am o întrebare: de ce acei oameni care au fost tot acest răstimp problema Moldovei vor deveni brusc soluţia problemei acestei ţări? Cum oamenii antrenaţi în comiterea furturilor vor trece baricada şi vor lupta împotriva fenomenului? Este imposibil prin definiţie. Lui Plahotniuc acest lucru i se aplică în primul rând.
2. Plahotnuic are antirating de 93%. Asta înseamnă că (practic toţi) oamenii în Moldova cred că anume el este coordonatorul atacurilor raider, furtului miliardului, aplicarea mai multor scheme (în energia electircă, telecomunicaţii, exportul de metale) de jefuire a bugetului public. Oamenii consideră că problema ţării este Plahotniuc. Nu soluţia, dar însăşi problema. Tot ce cred oamenii despre el nu va încăpea într-o operă cu trei volume. Deci, reputaţia omului este de mafiot.
Ce fac în asemenea situaţii candidaţii pentru funţiile publice? Încearcă să-şi restabileacă reputaţia. Acest lucru poate fi realizat prin două metode:
a) Să demonstrezi că nu eşti vinovat. Dar nu aşa cum o face Plahotniuc, încercând să pună în cârca altora crimele pe care le-a comis, dar numai prin organizarea unor investigaţii transparente a crimelor în care este suspectat.
Dacă Plahotniuc este sincer, iar intenţiile sale sunt curate şi altruiste, el ar trebui să fie cel dintâi cointeresat să fie investigate atacurile raider asupra băncilor, furtul miliardului, muşamalizarea probelor în cazul Pădurea Domnească, furturile din domeniul energetic etc. Ar fi interesat să fie publicate numele criminalilor, doar ca oamenii să înţeleagă că Plahotniuc nu are tangenţă cu aceste crime. Investigaţii însă nu se fac. Înseamnă că are tangenţă?
b) În cazul în care nevinovăţia nu poate fi demonstrată, atunci trebuie tras la răspundere pentru crimele comise. Ce fel de pedepse vor fi – să decidă instanţa, dar eu, în locul lui Plahotniuc, nu aş avea încredere în instanţele noastre – instnaţă ad-hoc independentă cu participarea judecătorilor din UE, ar fi o soluţie corectă. Dacă este pus la închisoare, după ieşire să-i fie restricţionat dreptul de ocupare a posturilor publice. Doar aşa Plahotniuc mai poate face politică, ca să iasă, cum se exprimă comentatorii „în prim-plan”. În acest caz, către el, întrebări nu vor fi.
Ai stat după gratii, ai ieşit cu conştiinţa curată – ai dreptul, cum s-ar spune, să pretinzi la o funcţie publică. În caz contrar, aceste ieşiri în „prim-plan” nu vor avea un final fericit. Dacă societatea nu se va răscula împotriva ideii că va fi condusă nu de cei mai buni, dar de cei mai răi, ceea ce contravine democraţiei, atunci în societate va porni procesul de demoralizare şi dezintegrare. Nu doar cele democratice, ci toate comunităţile pot vieţui doar dacă sunt dirijate cât de cât de adevăr.
Dar atunci când infractorii nu poartă răspundere pentru crimele comise, cei nevinovaţi sunt persecutaţi (ceea ce se întâmplă astăzi la noi), iar statul acţionează nu în folosul societăţii, ci în folosul unei minorităţi nesemnificative, atunci organismele sociale şi comunităţile se demoralizează şi se despart. Nedreptatea şi imoralitatea sistemului de guvernare e anume ceea ce avem în RM, iar toate acestea duc la distrugerea societăţii. Asta nu poate fi o necunoscută pentru cei care întreabă dacă Plahotniuc ar putea fi o „soluţie”.
