VIAȚA PERSONALA… Ana Pauker, născută Hanna Rabinsohn, la Codăești, în județul Vaslui, pe 13 decembrie 1893, a fost o militantă și politiciană comunistă româncă, evreică de origine. Cunoscută și sub denumirile de „Tovarășa Ana”, „Stalin cu fustă”, „Doamna de fier a României”, „Omul Moscovei” sau „Passionaria”, Ana Pauker a rămas în istoria românilor și în istoria universală drept prima femeie ministru de externe din lume și cea care, timp de cîțiva ani, a avut în mâini frâiele României. Dacă activitatea sa politică este cunoscută publicului larg, puțini știu amănunte din viața personală a Anei Pauker, mamă a patru copii, o femeie care, deși nu excela prin frumusețe, era foarte cochetă, potrivit declarațiilor fiicei sale Tatiana Brătescu, și …senzuală, așa cum îi mărturisea Corneliu Coposu lui Vartan Arachelian. A apărut pe coperta prestigioaselor reviste Time sau Life, fiind catalogată drept ”cea mai puternică femeie de lume”, după ce în tinerețe fusese femeie de serviciu la publicațiile ”Adevărul” și ”Dimineața”.
Pe Puiu, așa cum îi zicea lui Marcel Pauker, cel care îi va deveni soț, l-a cunoscut în anul 1918, fiind colegi de partid. În ceea ce privește întâlnirea propriu-zisă cu acesta, Corneliu Coposu, care a întâlnit-o de două ori pe parcursul vieții, în închisoarea Dumbrăveni, ulterior în 1945, prezintă o adevărată telenovelă. Potrivit declarației lui Coposu, Ana Pauker lucra ca femeie de serviciu în sediul ziarelor „Adevărul” și „Dimineața”, ziare care se bucurau de cel mai mare tiraj în perioada respectivă. Marcel Pauker, fiul renumitul acționar și patron al editurii celor două ziare, abia întors de la studii din Paris unde își obținuse doctoratul în Drept, a întâlnit-o pe cea care avea să-i devină soție, în jurul anului 1918. Potrivit relatărilor lui Corneliu Coposu, Marcel Pauker a devenit interesat de ea în momentul în care i-a declarat că este comunistă. Cunoscut de Siguranță pentru ideile lui comuniste pe care le propaga prin cafenele, considerat un trăznit tocmai din cauza faptului că era fiul unui milionar care milita împotriva capitalismului, acesta a ajuns să se ancoreze în discuții zilnice cu Ana, completându-se reciproc, în cele din urmă căsătorindu-se cu ea, spre disperarea tatălui său, care avea cu totul alte planuri. În ceea ce privește statutul de mamă, acesta a ocupat un rol secundar. Ana Pauker a avut 4 copii: Tanio, Vlad, Tatiana și Marie, înfiind alți 2 copii, după unele surse. Primii trei au fost concepuți cu Marcel Pauker, ultima fiică fiind rezultatul unei relații extraconjugale cu Eugen Fried. Din cauza faptului că idealurile comuniste au fost mereu primele pe lista ei de priorități, nu a reușit să aibă o căsnicie de succes și nici să ofere copiilor un cămin normal. Prima fiică, Tanio, a fost născută în 1921 la București. În perioada respectivă situația celor doi soți nu era tocmai roz, aflându-se în declin mai ales din punct de vedere financiar. După un an aceasta moare după ce a contractat o formă gravă de dizenterie. Al doilea copil, un băiat pe care l-au numit Vlad, s-a născut la Viena, în anul 1926. Potrivit declarației Tatianei Brătescu, Vlad a trăit până la vârsta de 4 ani ca un țigan nomad, călătorind alături de mama sa, de la Viena la Berlin, apoi poposind, la 4 ani și jumătate, la Moscova. Pe Tatiana a născut-o la Moscova în 1929, unde urma cursurile {colii Staliniste. După ce a stat 9 zile cu nou-născutul la spital s-a întors la școală, fiica ei fiind trimisă la o creșă. Copiii rezultați din relațiile revoluționarilor erau obligați să trăiască precum niște orfani. Deși fanatismul revoluționar, așa cum l-a numit Tatiana, a ținut-o departe de copii, nu era indiferentă față de soarta acestora. Drept dovadă stă o scrisoare pe care a trimis-o din închisoarea Dumbrăveni, dar pe care cei doi nu au reușit să o citească decât în momentul în care au văzut dosarele Comintern-ului. Tatiana Brătescu susține că scrisoarea era plină de dragoste, sfială și căldură. Al patrulea copil al Anei Pauker, rezultat dintr-o legătură extraconjugală cu Eugen Fried, a fost Marie, născută la Moscova în 1932. Un amănunt necunoscut din viața Anei Pauker este că în 1951 a înfiat un băiat. Era atunci în plină putere politică și avea trei copii mari și nepoți. Alexandru (Sandu) Pauker locuiește acum la Brașov și este pensionar.
Femeia Ana Pauker
Deși nu era o femeie foarte atrăgătoare, Ana Pauker era, potrivit declarației lui Corneliu Coposu și a fiicei ei Tatiana, o femeie foarte cochetă. A doua întâlnire dintre Corneliu Coposu și Ana a avut loc în iarna anului 1945, la o recepție de la legația britanică. Printre fruntașii comuniști prezenți se afla și Ana Pauker, foarte elegantă, îmbrăcată cu o rochie de mătase neagră, dantelată, purtând un colier de perle, aceasta fiind o mare amatoare de bijuterii, colier pe care îl cumpărase de la soția fostului ambasador al Argentinei. De asemenea, acesta susține că, deși nu era o femeie frumoasă, era o femeie senzuală, și cu toate că nu avea o cultură școlară importantă, citise enorm, având o cultură livrească foarte bogată. Vorbea fluent cinci limbi străine printre care și franceză și germană, fiind o bună susținătoare a ideilor marxiste, având argumente pentru a suporta un dialog în contradictoriu.
Sfârșitul Anei Pauker
Ministru de externe între 1947 și 1952, aceasta a fost în cele din urmă înlăturată. La sfârșitul lunii august 1951, Dej și Iosif Chisinevschi au avut o întâlnire cu Stalin, obținând aprobarea pentru lichidarea facțiunii Pauker. A fost arestată în februarie 1953, fiind supusă unui interogatoriu dur. După eliberare a rămas în arest la domiciuliu până în iunie 1960 când a murit. Ana Pauker și-a dedicat întreaga viață luptei pentru îndeplinirea visului de a pune bazele unei noi ordini, cea socialistă, sacrificându-și viața personală, care a ocupat îndotdeauna locul al doilea pe lista ei de priorități. În conștiința Tatianei Brătescu, cea care a rămas alături de ea până la moarte, „tovarășa Ana” și-a irosit viața: „Cu energia, curajul și inteligența ei, cred că ar fi putut face orice. Le-a ratat”.
Ana Pauker a apărut pe coperta revistelor ”Time” și ”Life”
ÎN OCHII CONTEMPORANILOR …Toate persoanele care au intrat în contact cu Ana Pauker au fost profund impresionate de personalitatea acesteia. Prințesa de România Ileana, Arhiducesă de Austria, nota în memoriile sale intitulate „Trăiesc din nou”, următoarele cuvinte cu privire la Ana Pauker: „De fiecare dată când mă aflam în preajma ei mi se părea că era asemenea unui șarpe boa care tocmai fusese hrănit și nu te-ar fi mâncat – pentru moment. Greoaie și înceată cum părea, avea tot ceea ce este respingător și în același timp teribil de fascinant la un șarpe”. Gheorghe Gheorghiu Dej, adversarul Anei, era conștient că aceasta conducea din umbră, descriind ședințele din anii în care Ana Pauker a fost ministru de externe astfel: „Deși eu eram secretar general, ea, Ana Pauker, conducea, împreună cu Vasile Luca și Teohari Georgescu. Aceasta era o facțiune permanentă…în ședintele noastre, primul care lua cuvântul era Luca; parcă era un făcut. {i ținea un discurs de un ceas. Când începeam discuțiile, intervenea Ana și spunea ceva cu hocus- pocus, cu autoritatea ei. Eu prezidam foarte frumos: <<Cine mai dorește să ia cuvântul?>>, iar Teohari spunea: <<Eu sunt de acord cu tovarășa Ana>>”. Presa internațională nu a rămas indiferentă față de ascensiunea fulminantă a Anei Pauker, în anul 1948 pe coperta revistei ”Time” apărea portretul acesteia numită sugestiv „cea mai puternică femeie din lume”, după doar câteva luni, ”Life” o descria astfel „o putere de netăgăduit… Vocea îi este profundă, tonul încrezător, maniera energică. Este o femeie extraordinar de dinamică”.
