DOLIU… Colonelul Gheorghe Clãtinici a fost înmormântat cu onoruri militare, ieri, 12 mai. Acesta avea 53 ani si o carierã militarã de 27 ani, timp în care a parcurs toate gradele, de la locotenent pânã la colonel, în cadrul Serviciului de Telecomunicatii Speciale. O boalã necrutãtoare, care a evoluat rapid, i-a curmat viata. O sotie, un fiu, pãrintii si toti cei care l-au cunoscut îl vor pãstra, însã, în sufletele lor asa cum era: o persoanã jovialã, dornicã de a trezi zâmbete si buna dispozitie în rândul celor din jur.
Serviciul religios de înmormântare a avut loc la ora 13:30, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”. La finalul slujbei, preotul Vasile Pârcãlabu a tinut un discurs emotionant despre firul subtire al vietii si, mai ales, despre cât de important este ca oamenii sã aibã grijã de sufletul lor: „Familia Clãtinici, doi bãtrâni frumosi, Gheorghe si Maria, în tineretea lor au crescut doi copii buni, sârguinciosi, Vlad Clãtinici – inginer si Gheorghe Clãtinici – cadru militar, care s-au strãduit, au urmat scoli superioare, au ajuns pe functii si în cele din urmã viata li s-a curmat. Asa s-a întâmplat cu inginerul Clãtinici, asa se întâmplã acum, cu fratele lui, Gheorghe, membru în ostirea românã, care lasã totul si pleacã. Oare ne gândim ce se întâmplã în inima celor doi bãtrâni? În mod firesc, copiii sunt cei care îsi duc pãrintii la groapã. Dar iatã cã viata este vulnerabilã pentru orice categorie socialã, pentru cã este ca un fir de atã. Nu stii când, prin actiunea factorilor externi sau interni, poate fi ruptã. Firul vietii se curmã, sufletul merge la Dumnezeu, cã de acolo vine, iar trupul, care este fãcut din tãrânã, se întoarce în pãmânt. Oricât ai iubi de mult trupul în viata aceasta si i-ai asigurat toate plãcerile, asa si sufletul trebuie sã beneficieze de toate darurile spirituale ale sfintelor taine sau de bunãtãtile binelui pe care trebuie sã le facã omul în viatã. Vedeti, la ceasul acesta, în Tara Româneascã si nu numai, câte rãutãti si câtã vanitate este, câtã mândrie… Pentru ce? Pânã la urmã ce esti? Un pumn de tãrânã. Mai devreme sau mai târziu, în pãmânt ne întoarcem, dar sufletul, dacã nu este întretinut, rãmâne închircit, nealimentat de tot ce înseamnã adevãr, bine si frumos…”.
„S-a afirmat prin dãruire si loialitate fatã de institutia noastrã, Serviciul de Telecomunicatii Speciale”
Un alt discurs emotionant a fost sustinut de unul dintre colegii colonelului: „«Eu, locotenent Clãtinici Gheorghe, jur credintã patriei mele România, jur sã-mi apãr tara, chiar cu pretul vietii. Jur sã respect legile tãrii si regulamentele militare. Asa sã-mi ajute Dumnezeu! », Acesta este jurãmântul pe care colegul, camaradul si colegul nostru Gheorghe Clãtinici l-a depus la începutul cariere militare, în urmã cu 27 ani, si putem spune cu mâna pe inimã cã pentru el aceste cuvinte au însemnat un legãmânt, care i-au definit din acel moment viata pânã la ultimul pas. Gheorghe Clãtinici a fost pentru colegii sãi o luminã, o luminã atât de puternicã încât a ars mai repede decât semenii sãi. Nãscut la data de 10 septembrie 1966, în municipiul Galati, fiul Mariei si al lui Gheorghe, Gogu, asa cum era cunoscut de cei apropiati, a fost un tânãr serios si harnic, care a îmbrãtisat cariera de militar. Tot ce a însemnat omul Gheorghe Clãtinici a însemnat si militarul Gheorghe Clãtinici. A urcat treptele ierarhiei militare pornind de la gradul de locotenent pânã la gradul de colonel si s-a afirmat prin dãruire si loialitate fatã de institutia noastrã, Serviciul de Telecomunicatii Speciale. Calitãtile sale l-au fãcut sã fie iubit si apreciat de oamenii din comunitate, de colegi si de comandanti. Pentru viata militarã ireporasibilã si merituoasã a fost remarcat de mai multe ori în cadrul institutiei. Seriozitatea, profesionalismul sãu, pragmatismul, capacitatea de adaptare, rigurozitatea, dorinta de a învãta continuu, de a-i învãta si pe cei din jurul sãu, respectul fatã de codul de conduitã si eticã profesionalã permanent, toate acestea l-au caracterizat pe colegul nostru, Gogu. Mai mult decât atât, el a fost si va rãmâne în memoria noastrã o persoanã jovialã, dornicã de a trezi zâmbete si bunã dispozitie în rândul celor din jur, încântându-ne cu replicile sale”.
