„Unde sint parintii tai? Aceasta este prima intrebare pe care psihologii o adreseaza copiilor ajunsi la spital cu diferite afectiuni. Chiar si daca e vorba de dureri de burta. Daca in anii trecuti pina la aceasta intrebare mai exista un set, acum aceasta ocupa primul loc. Si asta pentru ca, in fiecare saptamina, sapte-opt copii ajung la spital cu probleme fizice si psihice cauzate, de fapt, de plecarea parintilor in strainatate. Unii dintre ei ajung chiar sa incerce sa isi puna capat zilelor, altii incep sa invete karate ca sa se poata apara.
Un studiu al Centrului Judetean de Resurse si Asistenta Educationala Iasi arata ca aproape 11.000 de copii de la gradinita si pina la liceu aveau cel putin un parinte plecat in strainatate in anul scolar trecut. Regres scolar, absenteism, corigenta si apoi tulburari de comunicare si relationare sint doar citeva dintre efectele negative ale «sindromului Italia». Cei mai multi dintre copiii consiliati afirmau ca mai bine erau saraci decit sa aiba gadgeturi, dar parintii plecati in alta tara. Fenomenul ii afecteaza pe toti copiii, sentimentul de abandon fiind mai puternic chiar decit abuzul sexual, spun medicii.
Ajung la spital cu o tulburare somatica, ii doare capul, burta, se cauta problema pentru a se pune un diagnostic, dar, din punct de vedere medical, problema nu exista. De unde apare atunci durerea si ce se intimpla, de fapt, cu acesti copii? Medicii care se confrunta cu asemenea situatii apeleaza la psihologi, iar de aici incepe a se contura tragedia.
Ultimul caz de acest fel a fost in urma cu o saptamina la Spitalul de Copii din Iasi. Un baietel statea sfios in cabinetul psihologului si refuza sa vorbeasca. „Sindrom anxios”, este denumirea oficiala a ceea ce prezenta copilul. Din dialogul cu mama baiatului, psihologul afla insa ca aceasta a fost plecata in Italia timp de doi ani, pina cind baiatul a implinit virsta de patru ani. Acest lucru pare sa il fi afectat enorm pe copil, insa mama lui este departe de a realiza impactul. A crezut ca, daca va pleca sa munceasca pentru a-i cumpara un calculator, copilul va fi mai fericit.
„Drama incepe acolo unde acesti copii nu sint anuntati de schimbare si se simt abandonati. Sentimentul de abandon este cel mai mare abuz pe care il poate suferi un copil, mai puternic decit cel sexual chiar. Pentru ca acel copil nu poate metaboliza absenta, lipsa de suport afectiv, si nici nu are cum, pur si simplu nu e natural”, a declarat Mihaela Ghircoias, psiholog in cadrul Spitalului de Copii.
In fiecare saptamina, la spital ajung minimum sapte, opt cazuri de acest fel, conform medicilor. Daca unii copii rezista schimbarii, altii reactioneaza atit emotiv, cit si fizic. „Legatura intre corp si psihic este una strinsa, iar durerile fizice pe care copilul le resimte reprezinta, de fapt, un semnal de alarma, o modalitate de a atrage atentia ca ceva se intimpla cu el. Depresia mascata apare la orice virsta, ginditi-va ca exista depresia anaclitica la bebelusii despartiti in primele opt luni de mamele lor. Daca la cei mici pot aparea tulburari in dezvoltare, vorbire, la adolescenti e si mai complicat, pentru ca exista clar nevoia de suport afectiv”, a explicat Mihaela Ghircoias.
„Doamne, vreau sa fiu sarac, dar cu mama linga mine”
Absenta unei mingiieri calde a parintilor va fi compensata, astfel, prin gadgeturi, telefoane de ultima generatie, indeplinirea mofturilor. Acest lucru insa reprezinta doar o cortina in spatele careia se ascunde o trauma incredibila. „Am avut un caz, un baietel de 12 ani, mama lui plecase in strainatate, parintii se despartisera, iar tatal l-a abandonat, practic. L-a lasat in grija unei bunici absolut nevrozate de aceasta responsabilitate, iar copilul a ajuns la spital cu o afectiune gastrica, printre altele. Tot vomita. Bineinteles, copilul chiar s-a imbolnavit in urma situatiei si stiti ce mi-a spus, cind a ajuns la mine? Si-a luat capul in miini si a zis: «Doamne, vreau sa fiu sarac, dar cu mama linga mine». Imi dau si acum lacrimile cind imi amintesc de el. Si va spun ca toti acesti copii nu stiu ce e aia saracie. Ei ar fi fericiti cu parintii acasa, asa saraci. Pentru ca, pentru copii, aia e normalitatea”, a afirmat psihologul Mihaela Ghircoias.
Sexul nu reprezinta un criteriu atunci cind vine vorba de suferinta. Pentru fete insa, a ramine singure acasa poate insemna o adevarata lupta pentru supravietuire. Asa cum s-a intimplat si in cazul unei tinere de 17 ani din mediul rural, ai carei parinti plecasera in Italia, iar ea a ramas sa locuiasca singura. Desi avea rude in sat, nimeni nu s-a ocupat de ea. Astfel, tinara a inceput sa primeasca amenintari de la o gasca de baieti ca intr-una din nopti va fi violata. Fata si-a sunat parintii, speriata, insa a primit doar incurajari. Asa ca, de teama de a nu fi batjocorita, adolescenta a hotarit sa invete karate pentru a se putea apara. „Desigur, intr-una din nopti, baietii au vrut sa isi puna in practica amenintarea si au mers la ea acasa. Fata i-a batut pe toti si i-a alungat, insa a continuat sa locuiasca singura, in acelasi sat. Si-a gasit resursele sa se protejeze si a obtinut o victorie, dar pentru ca amenintarile continuau fata s-a imbolnavit la stomac. Nesiguranta si-a pus amprenta asupra ei”, a adaugat psihologul.
La 9 ani a baut insecticid de dorul mamei
Daca unii copii incearca sa treaca peste probleme si sa se multumeasca doar cu noile bunuri achizitionate, in cazul altor copii drama este atit de intensa incit ajung sa nu isi mai doresca sa fie in viata. La virsta de noua ani, o copila a decis ca trebuie sa isi puna capat zilelor. Disperata ca mama plecase in strainatate, iar tatal o lega cu lanturi de pat ca sa nu aiba grija ei, fata, ramasa singura intr-un moment, a baut insecticidul depozitat in gospodarie.
„Toti sint maturizati fortat de aceasta schimbare si nu le trece niciodata trauma. Pentru ca nu ai cum sa pregatesti un copil ca sa il abandonezi, cind el nu vrea acest lucru, si, mai grav, unii parinti chiar ii pacalesc de multe ori ca pleaca pentru scurt timp si abia de le mai dau apoi un telefon de Pasti si de Craciun. Iar asta se numeste abandon repetat. Solutia mi-a spus-o chiar un copil: «sa vina mama mai des, sau sa merg eu la ea mai des». Dar, va dati seama, acest lucru ar insemna ca toti banii sa se cheltuiasca pe drumuri. Si uite asa am ajuns ca prima intrebare pe care le-o adresez copiilor sa fie: «Unde sint parintii tai?», pentru ca «sindromul Italia» este un fenomen”, a incheiat Mihaela Ghircoias.
Consilieri individuale si de grup pentru copii
Si sociologii sustin ca despartirea de parinti ii afecteaza pe copii pe termen lung. „Nu vorbim doar de lipsa de atasament, ci si de lipsa educatiei directe pe care o acorda parintele in situatii speciale, de lipsa unui model familial, crestin, si chiar de lipsa banilor, pentru ca, pina ajung parintii sa cistige in alta tara, copii trebuie sa suporte o serie de privatiuni”, a mentionat sociologul Nicu Gravriluta, decanul Facultatii de Filosofie din cadrul Universitatii „Al.I. Cuza”.
Consilierii scolari sint cei care incearca sa ii ajute pe elevi sa depaseasca trauma, atit prin consiliere individuala, cit si de grup. Consilierea apare insa atunci cind deja drama exista, fiind tratate consecintele, si nu prevenite. „Acest fenomen nu cred ca poate fi stopat, dar poate fi diminuat daca parintii constientizeaza riscurile la care isi supun copiii atunci cind iau decizia de a pleca din tara fara ei. Unul din planurile noastre pentru viitorul an, 2011-2012, este sa realizam o campanie in rindul parintilor care au copii inscrisi la gradinita pentru a-i informa cu privire la riscuri, in speranta ca unii dintre ei nu vor mai pleca in Italia sau Spania sau alta tara atunci cind copilul va mai creste putin”, spune psihopedagogul Manuela Vlasie.
––
10.941 de copii ieseni, in evidentele oficiale cu parinti plecati
Un studiu realizat de catre Centrul Judetean de Resurse si Asistenta Educationala Iasi arata ca, in anul scolar 2009 – 2010, 10.941 de copii de la gradinita si pina la liceu aveau cel putin un parinte plecat in strainatate. Dintre acestia, cei mai multi sint elevii de gimnaziu, adica 5.545, 67% dintre ei fiind din mediul rural. Alti 4.972 de copii, de aceasta data din ciclul primar, aveau un parinte plecat in strainatate, 71% dintre ei fiind din mediul rural. Din rindul liceenilor, 3.613 elevi aveau cel putin un parinte plecat in alta tara, 93% dintre ei fiind din mediul urban, cu precizarea ca s-a luat in calcul actuala resedinta a elevilor, si nu mediul de provenienta. Si, in cele din urma, 1.370 de copii inscrisi la gradinita aveau cel putin un parinte plecat din tara in anul scolar trecut, 78% dintre ei fiind din mediul rural.
Acelasi studiu arata si problemele cu care se confrunta elevii ai caror parinti sint plecati in strainatate. In ciclul primar, 3% dintre ei prezinta regres scolar si 1% absenteism, iar in ciclul gimnazial 3% prezinta regres scolar si 1,5% absenteism. „In general, in rindul elevilor de gimnaziu s-au inregistrat probleme de comunicare, tulburari de relationare, asta ca un lucru in plus fata de elevii din alte cicluri”, a explicat psihopedagogul Manuela Vlasie, directorul Centrului Judetean de Resurse si Asistenta Educationala Iasi.
Probleme si mai mari au fost semnalate in cazul elevilor de liceu, astfel ca 4% dintre cei cu parintii plecati in alta tara au regresat scolar, 1% au ramas corigenti si 1% dintre ei au absentat. Studiul arata insa ca, in cazul unora, imbunatatirea situatiei financiare a permis perfectionarea, astfel ca progresul scolar a fost intilnit in cazul a 1,5-3% din elevi, in functie de ciclul de invatamint. „Fenomenul exista, noi il monitorizam si am observat o crestere de aproximativ 10% a copiilor cu parinti plecati in strainatate in anul scolar 2009-2010, fata de 2008-2009. Parintii trebuie sa constientizeze ca cei mai importanti sint ei pentru copii si ca locul acestor copii este linga ei, nu linga bunici sau rude. De multe ori, parintii uita ca au de-a face cu niste persoane, si nu cu obiecte. Daca acesti copii nu au niste repere, se vor simti exact ca intr-o casa de copii in lipsa parintilor, iar in citiva ani ne vom confrunta cu o generatie in care acesti adolescenti deveniti adulti vor avea grave probleme emotionale si comportamentale”, a subliniat Manuela Vlasie.
