PS Ignatie a impresionat enoriasii la Mãnãstirea Mãlinesti povestind o minune a Maicii Domnului

IMPRESIONANT… De Sãrbãtoarea Acoperãmântul Maicii Domnului, Mãnãstirea Mãlinesti si-a serbat hramul. Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a slujit Sfânta Liturghie în acest asezãmânt monahal, cu prilejul hramului. La predicã, Episcopul Husilor a vorbit despre puterea cuvântului de încurajare pentru semenii aflati în situatii dificile. „În momentele de încercare si de derutã sufleteascã, simtim nevoia imperioasã de a fi cineva lângã noi, sã ne dea un cuvânt prin care sã înviem, sã ne remontãm din punct de vedere lãuntric.”, a spus PS Ignatie. Mãnãstirea Mãlinesti este situatã în comuna Gârceni, judetul Vaslui.

Din soborul slujitorilor au fãcut parte si pãrintele arhimandrit Zaharia Curteanu, exarhul mãnãstirilor din Episcopia Husilor, pãrintele protopop Adrian Chirvasã si pãrintele staret Filip Mercas, alãturi de stareti si duhovnici ai mãnãstirilor din eparhie si de preoti de la parohiile învecinate. Numerosi credinciosi au ales sã o cinsteascã pe Maica Domnului participând la acest moment de sãrbãtoare al obstii monahale de la Mãlinesti. În cuvântul de învãtãturã, Ierarhul Husilor a vorbit despre înrâurirea sufleteascã pe care o poate naste în noi un cuvânt de încurajare, de sprijin, oferit când avem cea mai mare nevoie. Preasfintia Sa a amintit modul în care au lucrat în Maica Domnului cuvintele lui Hristos.

Minunea prezentatã de PS Ignatie

În final, Preasfintitul Ignatie a prezentat o minune pe care Maica Domnului a sãvârsit-o în viata unei familii care era într-o situatie foarte delicatã. Maica Domnului a lucrat prin nevinovãtia unui copil. Minunea este consemnatã de Pãrintele Paulin Lecca, în lucrarea «De la moarte la viatã»:

«Plimbându-mã prin curte mã gândeam cã cei ce au credintã scapã de orice primejdie. Chiar în zilele noastre, Dumnezeu face minuni. Mi-am adus aminte, cu acest prilej, de un caz din Odessa. Într-o zi de dimineatã, înainte de a se începe Sfânta Liturghie, stãteam în coltul meu din dreapta naosului si mã uitam cum o fetitã de 9 ani se ruga la icoana Maicii Domnului care se afla în fatã. Dar rugãciunea fetitei se deosebea de rugãciunile copiilor de vârsta ei. Biata copilã cãdea în genunchi, ridica mânutele în sus, ca preotul la invocarea Duhului Sfânt, si plângea. Dupã ce si-a terminat rugãciunea, vãzând ca fetita se apropie de mine ca sã-mi sãrute mâna, am întrebat-o de ce s-a rugat si a plâns.

„M-am rugat Maicii Domnului ca sã mi-l aducã acasã pe tãticul”. „Dar unde e tãticul?” ,am întrebat-o eu. „La rãzboi, pe front” rãspunse fetita cu durere. M-am uitat cu milã la acest copil naiv, zicând în sinea mea: „Cum poate Maica Domnului sã îl aducã pe tãticul ei acasã?” M-am îndoit ca Moise în pustie. Dar nu au trecut multe zile când învãtãtoarea ei, care frecventa aceeasi bisericã, îmi spuse cã tãticul fetitei s-a întors, într-adevãr, acasã. „Dar cum s-a întâmplat minunea?” am întrebat-o pe învãtãtoare. „Fetita si cu mãmica ei – îmi povestea învãtãtoarea – dormeau linistite acasã în pat. Pe la miezul noptii se aude o bãtaie în usã. Mama sare din pat și întreabã: „Cine e?” Vocea de afarã era cunoscutã, era tãticul fetitei. Când a deschis usa, tãticul a lãsat-o pe sotia lui si s-a dus direct la fetitã, a îmbrãtisat-o plângând si i-a spus: „Tu m-ai salvat!”. „De ce zici asa?” îl întreabã sotia.

Iatã de ce: „eram pe front, se întunecase, iar noi tot în transee eram, pentru cã gloantele si brandurile nu încetau sã treacã vâjâind si suierând peste capetele noastre. La un moment dat, stând cu capul scos din transee, ca sã vãd dacã a încetat focul, aud vocea fetitei mele scumpe, care striga alarmatã: „Tãticule, tãticule, apleacã-te!”. Fãrã sã îmi dau seama cã tu, draga mea, nu erai pe front, erai la Odessa, departe de mine, iar eu, pe front, m-am aplecat în mod automat. Dar când mi-am ascuns capul în transee, deasupra mea a vâjâit o bucatã de brand explodat la o oarecare distantã de noi. Dacã nu îmi aplecam capul, mi-l reteza. Când am vãzut aceastã minune, n-am mai stat locului, am pornit, cu nãdejdea în Dumnezeu, chiar în noaptea în care am auzit vocea, am trecut peste cadavre, peste garduri cu sârmã ghimpatã, am trecut prin sate si orase, dar nu m-a întrebat nimeni de acte, si acum mã bucur cã vã vãd sãnãtoase si îi multumesc lui Dumnezeu si Maicii Domnului ca m-au scãpat de la moarte”».