Mesajul fulminant al Episcopului Ignatie al Hușilor, de Ziua Națională: “E nevoie urgentă să ne vindecăm de prostie”

Redăm în integralitatea sa mesajul pe care Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor, l-a transmis cu prilejul Zilei Naționale – 1 Decembrie 2021, sub titlul: “Patriotismul – a cultiva valoarea și a ne vindeca de prostie”.

„Seara, în timp ce ne întorceam, cu aceeasi trăsură la Sebes, atât eu cât și fratele meu, ne simțeam purtați de conștiința că «pusesem temeiurile unui alt Timp», cu toate că n-am făcut decât să «participăm», tăcuți și insignifianți, la un act ce se realiza prin puterea destinului. Faptul de la răscrucea zilei, cu tăria și atmosfera sa, ne comunica o conștiință istorică (s.n.)”

Ziua națională a României nu înseamnă doar prilejul de a vorbi despre patrie și neam, valori naționale, fără ca să devenim noi înșine cei care cultivăm zi de zi valoarea, frumosul, autenticul și respectul față de trecut sau prezent, așa cum sunt ele, cu strălucirea și penumbrele lor.

Nu e nevoie să vorbim nici cât de frumoși sau cât de unici suntem pe această planetă, nici să ne autoflagelăm sau să ne lamentăm perpetuu cât de înapoiați și netrebnici suntem printre popoarele Europei. E nevoie de limpezime la minte și suflet. De discernământ, bunătate și conștientizare a unui fapt: „O civilizație în care nimeni n-ar simți nicio obligație față de trecut, de viitor, de cei din jur sau de orice altceva mai presus de satisfacerea propriilor dorințe, este una periculos de fragilă”.

Astăzi nu avem voie nici să fim țanțoși pentru ceea ce au făcut înaintașii noștri, atâta timp cât noi le întinăm făptuirile prin minciună, ură, lașitate, oportunism și mediocritate. Nu avem voie nici să ne victimizeăm gratuit, dând vina ca Adam pe Eva pentru neascultarea lui, ci să ne vedem cât se poate de lucid propriile imaturități, propria ipocrizie, propria răutate și propria încremenire în trufie și necinste.

E nevoie urgentă să ne vindecăm de prostie, care înseamnă mai ales lipsă de asumare și diagnoză, atunci când conștientizăm că ne ducem în prăpastie.

Cineva a alcătuit „o listă a slujitorilor prostiei”, pentru care se impune să ne vaccinăm urgent, pentru că altfel vom intra în stare de agonie ca neam, ca identitate culturală și națională. Pentru a putea fi înlăturat și marginalizat, inamicul trebuie reperat și arătat permanent cu degetul. Prin urmare, care ar fi „slujitorii prostiei”? „Șmecherul. Le știe pe toate și se descurcă. Oriunde”; „tupeistul. Totul i se cuvine. Are mereu dreptate și toate drepturile din lume. Evident, nu are nicio îndatorire și nici nu greșește”; „zvonerul. Conspiraționist sau nu”; „răspândacul. Se hrănește cu informațiile zvonerului și le trâmbițează pe oriunde. Apariția Facebook-ului a fost pentru el mană cerească”; „păreristul. Se pricepe la toate. Dușmanii lui naturali sunt experții adevărați, care îi subminează autoritatea și îi încurcă tâmpeniile”; „fudulul. Nimeni nu mai e ca el. Se crede special și se poartă urât cu toți cei din jur. Dușmănește pe oricine nu îi recunoaște măreția”; „insistentul. Vede că merge spre dezastru, dar nu se lasă. Nu ascultă de rațiune. Merge înainte, accelerând spre prăpastie”; „cârpaciul. Deviza lui este «Lasă-că-merge-și-așa». Alt principiu este «Lasă-că-ne-înțelegem-așa»; „trăgătorul de concluzii. Generalizează pripit și amestecă la grămadă cauze, efecte, diverse probleme și aspecte”; și curiosul de serviciu. Nu știe niciodată care este granița dintre privat și public, dintre taină și ceea ce se poate spune. Vrea să te întrebe orice, chiar și de câte ori respiri și clipești pe parcursul unei zile. În numele unei curiozități înfometate, el consideră că respectul pentru viața privată este doar o pretenție prostească a celor educați.

În consecință, vă propun ca până anul viitor, când vom fi iarăși în ambianța de sărbătoare și bucurie pentru tot ceea ce au făcut înaintașii noștri, să eradicăm, clipă de clipă, aceste fațete ale prostiei mai întâi din noi înșine și apoi din jurul nostru, pentru că doar prin primenire morală, vom avea șansa să constatăm că suntem conduși de oameni cinstiți și nu avizi de a-și pune poftele lor mai presus de nevoile neamului; că vom putea identifica semne ale bunăstării economice și nu doar dorința de a ne îmbogăți, furând statul sau înșelându-ne copios semenul; vom constata că vom cultiva un primat al spiritului pentru omul străbătut de fibrele morale ale credinței, nu doar încăpățânarea rigidă de a  ne încleia în mărunțișurile relative ale vieții, caracteristică omului  redus la statutul de ființă biologică, carnală; vom putea avea bucuria păstrării rădăcinilor sănătoase, care nu pot fi smulse doar pentru că unii vor să creștem ca vlăstare din apele otrăvite ale ideologiilor seculare și efemere; ne vom reaminti cu demnitate că viața este un dar și presupune libertate conjugată cu responsabilitate, nu vicii dezlănțuite, care trebuie apărate și ratificate, cu orice preț, în numele unui umanism permanent revoltat și setat pe a anula (cancel culture) tot ceea ce nu este în conformitate cu duhul unei societăți în care valorile tari se doresc a fi relative și fluide, iar trecutul o realitate discutabilă și fără sens, pretabilă disprețului și ignoranței.

Acest lucru sau această stare înseamnă patriotismul: să cultivăm valoarea și să ne vindecăm de prostie, ca nu cumva să se împlinească vorba de duh a lui Creangă: „Știu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj”. Doar în felul acesta, putem să spunem și noi ca și Lucian Blaga, după ce s-a întors din Alba Iulia de la Marea Unire din 1 decembrie 1918, că „am pus temeiurile unui alt Timp”.

Dumnezeu să ne aducă liniște, curaj, lumină în suflet și bucurie frumoasă de sărbători. La mulți ani, România! La mulți ani, români, oriunde v-ați afla pe meridianele lumii”.

ș1ț Lucian Blaga, Hronicul și cîntecul vîrstelor, București, Editura Tineretului, 1965, p. 233.

ș2ț Rod Dreher, Opțiunea Benedict. O strategie pentru creștini într-o lume post-creștină, traducere din engleză de Smaranda Nistor, București, Editura Contra-Mundum, 2021, p. 107.

ș3ț Adrian Stănică, O listă, în „Dilema veche” 25-31 martie 2021, p. 12.