DRAME NEMERITATE… Trec cu sutele ucrainenii prin vama Albița, iar când ajung în România rămân uluiți de căldura cu care sunt primiți încă din punctul vamal, unde credeau că vor întâlni doar străini! Așa au crezut și 11 ucraineni, cinci adulți cu șase copii, care astă-noapte au ajuns la Albița, după ce au fugit din Odesa și au stat 15 ore la Leușeni ca să poată ajunge pe pământul sigur al României. Pentru că întrebau dezorientați încotro să o apuce, protopopul de Bârlad, pr. Vasile Lăiu, a fost cel care i-a luat la el acasă, pe toți, și le-a oferit găzduire. Este impresionantă reacția acestor ucraineni, care nu mai știu cum să mulțumească pentru bunătatea românilor. Dani, un puști de 6 ani, a cerut voie mamei sale să povestească în interviu cum a simțit el războiul, relatările copilului fiind cutremurătoare.
După o călătorie de mai bine de 48 de ore, dintre care 15 petrecute în Vama Leușteni, la intrarea în România dinspre Republica Moldova, cei 11 refugiaţi din orașul Odesa (Ucraina) au ajuns la Vama Albița. Cinci adulți, dintre care un bărbat pensionar și patru femei, rude între ei, cu șase copii – 5 băieței și o fată, plus două pisici de rasă, pe care nu s-au îndurat să le abandoneze pentru a fi ucise de bombe, erau complet debusolați, neștiind încontro s-o apuce! Erau speriați, flămânzi, înfrigurați și nu știau o boabă de limbă română sau engleză! Cum în Vama Albița refugiații sunt ajutați de organizații non-profit, de Episcopia Hușilor și Asociația Filantropia Ortodoxă, precum și de oameni generoși, care nu pot rămâne indiferenți la durerea semenilor, cei 11 debusolați din Odesa au fost repede “reperați” de protopopul de Bârlad Vasile Lăiu. Astfel, spaima celor 11 refugiați a devenit istorie și au fost ajutați să aibă unde să se odihnească, să se spele, să mănânce și să se liniștească, atât cât au putut, având în suflet griji mari pentru cei lăsați acasă!
“Eram cu câțiva preoți din Bârlad și cu cei de la Episcopia Huși, pentru a întâmpina refugiații din Ucraina, care vin valuri-valuri! Extrem de mulți fug din calea războiului doar cu ce au pe ei și în câteva sacoșe! La un moment dat, l-am văzut pe Volodea, un bărbat de 60 de ani care se uita foarte speriat și neajutorat prin jur. L-am abordat noi și am întrebat cu ce le putem fi de folos și săracii, văzând că suntem preoți și avem mașină de transport, au spus că vor să se cazeze undeva, ca apoi să plece mai departe, în Germania. Am precizat că îI putem aduce noi la Bârlad și au mers bucuroși. Nu am găsit unde să-I cazăm și atunci i-am luat la mine acasă, unde i-am cazat”, a spus protopopul de Bârlad, preotul Vasile Lăiu.
Femeile și copiii unei familii au plecat în Germania, iar în Odesa au rămas… cei mult prea dragi!
Volodea are 60 de ani, este pensionar și rudă cu cele patru femei. Fiica lui, Olga, care este funcționară, are 33 de ani și doi copii, pe Dani – 6 ani și încă o fată, precum și două pisici de rasă, care stau lipite de stăpână, de frică. Ludmila, funcționară și ea, are 58 de ani, iar Tania, mama lui David, Samuil, Iosif și Isac, are 50 de ani și, spunea ea, “am și cea mai bună meserie din lume: sunt mamă a cinci băieți!”. Au împachetat repede câteva lucruri și au fugit din calea bombelor. Au plecat fără să stea pe gânduri, la fiul Taniei, care este în Germania, căsătorit și tată a unui copil de doar 2 luni. Și-a chemat toate rudele care pot veni la el în Germania, în special mama, frații, pe Ludmila, care este mătușa lor, și pe Volodea cu Olga, la fel pe unchiul și pe verișoara lui.
“Acasă mi-au rămas bunica, de 84 de ani, și mama, de 59 de ani. Mama este medic de familie care încă mai lucrează. Are boala Parkinson, are nevoie de medicamente, dar la noi în Odesa s-au închis toate! Magazinele, farmaciile, tot s-a închis. Are nevoie de tratament pentru boala ei, dar nu are de unde să mai cumpere, deși este sub tratament. Mi-e teamă pentru ea, din cauza stresului boala înaintează repede!”, a spus Olga cu lacrimi în ochi.
Dani s-a maturizat la 6 ani! De frica războiului și a bombelor, copilul este marcat pe viață!
Olga a povestit cum au fost puși în situații incredibile, stresante, deși în Odesa încă nu intraseră rușii. În fiecare seară sunau alarmele și trebuiau să intre în parcarea subterană, unde dormeau toată noaptea, pentru a nu fi surprinși de bombele rusești. Dar sunetul bombelor, sunetele alarmelor și amenințarea permanentă cu moartea i-au marcat pe toți. Dar cel mai tare, l-au marcat pe Dani, un copil de 6 ani, mult prea matur pentru vârsta lui. Iată ce spune Dani: “Nu știu care e tanc de-al nostru sau care e rusesc! Orice tanc este un pericol și m-am speriat, am început să tremur! În momentul când s-au auzit sunetele, mama m-a luat și m-a dus la subsol! Nu am plâns fiindcă sunt bărbat, dar m-am speriat!”, a spus apăsat micul ucrainean. Anatoli, tatăl lui Dani, a rămas acasă, având mașină, pentru a ajuta pe alții și pentru a lupta pentru țara sa. Și-a îndemnat și ajutat familia să plece, deoarece îi era teamă că vin rușii și îi vor arunca de la balcon copiii și femeia. Acum, că cei 11 se îndreaptă spre Germania, el, Anatoli, a jurat că va lupta pentru țară.
”Este foarte grea situația orașelor din Ucraina, că mai toate au fost asaltate, bombardate… Teama este mare, bombardamentele sunt la ordinea zilei, iar mamele cu copiii lor stau chirciți în subsoluri ca să nu-i omoare rușii. Cum să facă așa ceva? Cum?”, se întrebau în cor cele trei femei din Ucraina.
La finalul interviului, au fost prezentate și cele două feline de rasă ale Olgăi, o pisică și un motan, care erau foarte speriate că nu mai erau în habitatul lor, ci printre străini! Nu mai spunem că toți cei 11 au plecat cu ce aveau pe ei și câteva haine luate în grabă prin câteva sacoșe, iar timp de 3 zile au tremurat de frig și frică până când au ajuns în România. Au mulțumit din suflet familiei protopopului Vasile Lăiu, iar pentru că totuși este primăvară și luna mărțișorului, redacția Bârlad le-a oferit doamnelor din Ucraina și gazdei, soției protopopului Lăiu, mărțișoare confecționate manual!
“Vă mulțumim! Vreau să specificați neapărat în articolul dumneavoastră că suntem impresionați de sufletele mari pe care le-am întâlnit: părintele protopop Lăiu, soția sa Maria, părintele Răzvan Andrei Acostoaie… Toți ne-au primit în casele lor unde, sincer, nu am fost deloc timorațI, ci ne-am simțit ca… acasă!”, a spus Volodea!
În seara de 4 martie, grupul de ucraineni despre care v-am povestit acum a fost preluat și se îndreaptă spre graniță, pentru a ajunge în Germania! Iar grupul de preoți din Bârlad, în frunte cu protopopul Lăiu și traducătoarea Valentina Mânăstireanu, a plecat din nou în Vama Albița cu și mai multe ajutoare pentru a veni în sprijinul moral și material a celor blestemați să treacă printr-un război atât de urât și sângeros!
Au si plecat .
De venit, vin! Sa vedem daca mai si pleaca !