Azilul si Schitul Vovidenia – edificiile pe care Episcopul Nifon, un mare ierarh al Husilor, le-a considerat de folos husenilor

GÂNDURI DIN ALTE TIMPURI… Schitul Vovidenia, cel care se încãpãtineazã sã rãmânã, fie si cu ultimele puteri, cu ultimele sale bucãti de ziduri, de veghe deasupra Husului, a avut un destin extrem de dificil, încã de la începuturile sale. Pe 15 octombrie s-au împlinit 83 de ani de când s-a fãcut târnosirea lui de cãtre Episcopul Nifon Criveanu, unul dintre cei mai vrednici ierarhi pe care i-a avut vreodatã Episcopia locului, sfintindu-se, totodatã, si azilul de bãtrâni din vecinãtate, construit cu mari eforturi în acele vremuri grele. În cartea numitã „Documente privind istoria Episcopiei Husilor”, apãrutã la editura Horeb si sub semnãtura profesorului Costin Clit, se gãsesc înscrisurile vremii care aratã cu câtã jertfã s-a fãcut acest schit si azilul de alãturi. Episcopul Nifon Criveanu a cerut si Guvernului bani, spunând în emotionante cuvinte cã Episcopia s-a îndatorat deja foarte mult, ca sã ducã la bun sfârsit aceste edificii de mare folos comunitãtii. Pentru ca lucrãrile sã nu rãmânã nefinalizate, comitetul coordonator a venit cu o initiativã care emotioneazã si acum, dupã opt decenii: a fãcut o scrisoare adresatã femeilor din întinsul Episcopiei Husilor, considerând cã apelul la sensibilitatea, credinta si spiritul de ocrotire al acestora va fi sprijinul de care era atâta nevoie, pentru a duce totul la bun sfârsit. „(…) S-a gãsit cã nimerit lucru ar fi, ca în unire si colaborare, sã cheme ajutorul inimilor si simtirilor vii ale femeii. Lucrul cel temeinic si absolut trebuitor obstei noastre locale – pe lângã multe altele, de bunã seamã, este ridicarea Azilului de bãtrâni”.

Schitul Vovidenia a avut de la bun început un destin cu multe provocãri, întrucât locul ales pentru zidire, desi cuceritor de pitoresc, a fost unul nesigur, supus alunecãtorilor de teren. Interesant este cã, desi s-a ruinat de câteva ori, oamenii de exceptie precum Preasfintitul Nifon Criveanu s-au încãpãtinat sã îl reclãdeascã. Ceva din spiritul, asezarea, povestea sau poate duiosia cu care de veacuri localnicii privesc spre el, l-au determinat pe Preasfintitul Nifon sã nu abandoneze schitul Vovidenia. S-a apucat de reconstruirea lui si, în plus, a fãcut alãturi si un azil, cu 10 camere, pentru 22 de bãtrâni si bãtrâne ai nimãnui. Si unde putea sã aibã parte de mai multã milã acesti oameni nãpãstuiti, dacã nu lângã asezarea mãnãstireascã de deasupra Husilor.

Guvernul, atunci ca si acum: i s-a cerut 800.000 lei, dar a alocat doar 20.000 lei. PS Nifon însã, memorabil în eleganta cu care i-a rãspuns lui Armand Cãlinescu

„Noi pânã acum n-am fãcut apel la Onor Minister, desi am fãcut foarte multe reparatiuni si îmbunãtãtiri, atât Bisericii Catedrale si Palatului Episcopal (…). Toate acestea le-am fãcut numai printr-o perfectã gospodãrire a bunurilor Episcopiei. (…) Ne-am gândit însã cã este bine sã facem si o operã socialã-umanitarã si am purces anul trecut (1938, n.r.) la clãdirea unui azil de bãtrâni si bãtrâne cu 22 camere asezat în marginea orasului Husi. Si fiindcã judetul Fãlciu era lipsit de un schit sau de o mãnãstire, am început a clãdi, tot anul trecut, si un schit în apropierea Azilului. Cu aceste douã clãdiri ne-am înglodat însã în dartorii. Iar clãdirile mai au încã mult pânã a fi terminate”, i-a scris Episcopul Nicon Criveanu, ministrului de Finante din acel timp, în scrisoarea în care i-a solicitat 800.000 de lei. A primit peste 7 luni rãspuns de la Armand Cãlinescu, presedintele Consiliului de Ministri, care aloca doar suma de 20.000 lei. Eleganta cu care i-a rãspuns Preasfintitul Nifon Criveanu a fost desãvârsitã. Privit acum, rãspunsul ierarhului ar putea fi interpretat si în cheia unei ironii de-o subtilitate care nu putea fi la îndemâna oricui: „Avem onoarea a vã confirma, cu adâncã multumire, primirea ajutorului de 20.000 lei ce ati binevoit a acorda pentru terminarea Azilului de bãtrâni si bãtrâne din Husi. Alãturãm chitanta no. 180/939. Stiindu-vã cald sprijinitor al celor lipsiti, am apelat la ajutorul nespus de pretios al Domniei Voastre, pe care ni l-ati dat fãrã întârziere”.

Preasfintitul Nifon s-a zbãtut ca nimeni altul, pentru ca schitul Vovidenia si azilul de alãturi sã fie zidite si date spre folosul comunitãtii

Dar erau multe de fãcut si la schit si la azil, iar resursele Episcopiei erau limitate. Este emotionantã stãruinta Episcopului Nifon de a face totul pentru ca aceste obiective sã fie gata si de folos oamenilor. I-a scris inclusiv marelui industrias Nicolae Malaxa, pe 27 sept 1939. „În apropierea orasului Husi, într-o pozitiune pitoreascã, o initiativã plinã de avânt si credintã a pornit la ridicarea unui Azil de bãtrâni a cãrui necesitate era mult simtitã în aceste pãrti. Lucrãrile sunt aproape terminate si au reclamat multe jertfe. Sfânta Episcopie n-a pregetat ajutorarea ei, care a fost efectivã pânã în stadiul de fatã, când clãdirea este aproape de terminare. Nu are însã ea mijloacele îndestulãtoare. De aceea, în numele ostenitorilor si a celor ce asteaptã tihna unui sãlas pentru zilele lor nefericite, venim si vã rugãm sã binevoiti a ne da concursul domniei voastre pretios. Intervenim îndeosebi solicitându-vã cantitatea de tablã necesarã acoperirii acestui azil, pentru o suprafatã de 260 mp. Cunoscutã fiind dãrnicia cu care ati ajutat atâtea opere crestine si sociale, nãdãjduim cã la domnia voastrã va avea ecoul cuvenit si aceastã cerere. Primiti, vã rugãm, domnule director, asigurarea deosebitei noastre consideratiuni si arhieresti binecuvântãri”, a scris Preasfintitul Nifon Criveanu, cãtre Nicolae Malaxa. Într-un final, cu mult efort, pe 15 octombrie 1939 s-a fãcut si târnosirea schitului Vovidenia, s-a sfintit clopotnita si s-a inaugurat si azilul de bãtrâni. „Ne facem o plãcutã datorie de-a vã ruga sã binevoiti a cinsti aceastã zi de sãrbãtoare a Eparhiei, cu participarea domniei voastre”, a scris Preasfintitul Nifon în invitatia adresatã credinciosilor din întreg tinutul.